Întro ţară de nevoi
De la Decebal încoace
Lacrimile curg şuvoi
Ca s-avem în ţară pace...
Şi ca salcia pletoasă
Ne-am plecat cum bate vântul
Şi, s-avem pâine pe masă
Ne-am încătuşat cuvântul...
Azi aşa, mâine la fel
Şi-am ajuns, nici nu ştim cine!?
Şi e greu să ai un ţel,
Izbăvirea, când nu vine...
Dar din moşi, ne spun hrisoave
C-am fi fost un neam ales!
Neam blajin, smălţat cu znoave
Şi dulceaţă prinsă-n vers...
Neam viteaz! Şi de-omenie
Gazdă bună la pribeag,
Neam cu dragoste de glie
Şi cu zâmbetul pe prag...
Dar de două mii de ani
De când ne-a călcat nevoia
În picioare de romani,
Toţi sosec la noi, să ia!!!
Ne-au luat aurul din munte
Ne-au luat holdele şi mierea
Şi-au adus năpaste multe,
Toţi! Veniţi de nicăierea...
Şi-au rămas pe capul nostru,
Dacă n-au putut să care
Aerul şi ceru-albastru,
Toate hoardele barbare...
Gospodarii-au sărăcit.
Zâmbetu-a murit în prag...
Neamul nostru oropsit,
Parcă e un neam pribeag
Care, nu-şi găseşte rostul
În ograda pustiită...
Care s-a-nvăţat cu postul
Şi cu viaţa drămuită...
Unde-i ţara de-altă dată?
Mândră-n sfânta-i libertate?!..
Astăzi, este îngropată
’n legiuri de alţii date...
...Cu Zamolxis, ce-am făcut?
Steagul dac, spuneţi-mi, unde-i?...
L-am uitat sau l-am pierdut
În cumplite... ’’epopei’’!?..
Ne-am luptat cum am putut
Ce să ne păstrăm fiinţa..
Şi în timp, am vrut n-am vrut
Acceptarăm umilinţa!
Ca să ne păstrăm avutul...
Însă, am cedat prea mult!
Şi, ne-acuză tot trecutul
C-am...pierdut acel ’’avut’’!
Şi-am rămas ’’nici nu ştim cine’’
De la noi cât am lăsat...
Şi, s-avem pe masă pâine,
Pe Zamolxis l-am trădat!!!
Şi-am ajuns, ca vai-de-noi,
Fără mamă, fără tată...
Neam de jale şi nevoi,
Nu mai eşti ca altă dată!
Hai, deşteaptă-te române
Şi revină-ţi cum ai fost!
Tu nu eşti un neam de câine...
Care cată adăpost!!!
Ia-ţi ciubărul şi te-adapă,
Cu-al trecutului izvor
Şi-ai să vezi în a sa apă:
Dacii, râd atunci când mor...
Hai române, hai la luptă!
Spicele, chiar de-s tăiate,
Dintrun spic, răsar o sută...
Luptă petntru-a ta dreptate!
Scoate sabia din teacă
Scoate gheara pui de leu
Nu lăsa timpul să treacă
Jugul nou, e cel mai rău!
De te pleci acum sub jug,
De-l accepţi, măcar un ceas
Îţi vor arde ca un rug
Clipele ce ţi-au rămas...
Şi ca rugul te vei arde!
Şi, din neamul românesc
Salciile doar vor plânge,
Peste plaiul strămoşesc...
Cum, ne-cum, eşti încă viu
Viaţa ta, mai e o armă!
Stiu duşmaii asta, ŞTIU!
De-aia vor să te adoarmă...
Neam hrănit cu carnea ta
Şi-adăpat cu-a tale lacrimi
Ia-ţi securea, nu mai sta!
Spal-o-n bălţile de patimi!
Ia-ţi mândria ta de dac
Ce-ai lăsat-o să adoarmă
Îngropând-o veac de veac...
Fă-ţi din ea o nouă armă!
...Că-ntro ţară de nevoi
Tot ce nu ne-au luat străinii:
Inima şi pumnii goi
Pot distruge mărăcinii!!!
-->
Comentarii
Aşa este! Este numai a noastră, e una şi din veci de veci, până în veci de veci!
Mulţumesc Dida! Cu drag, Lucia
ROMANIA e una , si e a noastra ,,,
Dragi prieteni dragi!!!
Vă mulţumesc pentru tot!
Toma, dacă tu crezi, voi posta! Sper să nu mă dea nimeni afară din România pentru asta!
George, ce să ne mai ia???
Cu drag, Lucia
Minunate versuri Lucia ...Felicitări!
George, as spune eu ce sa ia, acesti derbedei...dar nu pot sa-mi permit, adicatelea o asemenea exprimare...dara asssssa imi vine sa zicccccc
Sincere felicitari pentru mesaj si poemul mobilizator! Romanii nu mai au de mult sange razboinic! Subiectul este amplu si trist! Sper, sa vina marea trezire, ca nici imnul n-a reusit sa mobilizeze poporul roman! Pe scurt...romanul n-are cojones...dar speranta moare ultima
Da, da, sa ne ia!
Fain spus și mobilizator. Din păcate noi am fost mereu sub vremi, cu capul plecat și arareori l-am ridicat. Dar lozincile nu ajung: Omul harnic și gospodar e respectat, ori nu suntem!. așteptăm cu mâna întinsă: să ne dea!
Frumoase si adevarate versuri.Felicitari Lucia!
-
1
-
2
de 2 Următor →