Visul oricărei domnişoare aleargă
cocoţat pe spinarea unui inorog din povestea
cu feţi frumoşi şi cu prinţesele din basmele
închipuirii minunate de copil
ce nu-şi doreşte decât un stilou plin de cerneală
şi-o coală de hârtie pe care să se înregistreze
dovada fericirii şi-a împlinirii
alături de prinţul cel frumos şi falnic.
Şi fuge domnişoara cu mâinile întinse spre cer
până când sufletul ei nu-şi mai găseşte locul
în trupul cu început de sâni şi de coapse
sperând că inorogul în zborul său
se va scutura de vis şi il va arunca în braţe
pentru a deveni realitate.
Dar realitatea este inamica visului
nu-şi doreşte compromisuri şi tropotul copitelor
loveşte nărăvaş în golul aerului cu aripile
în timp ce domnişoarele sunt trase
de sforile judecăţii şi-ale principiilor
pentru a fi salvate de la contopirea cu iluziile
ce se desprind de pe retine şi rămân doar umbrele
unor trecuturi unde sânii şi coapsele apar
în floare pentru nevoia de viaţă terestră.
Doar doamnele mai încearcă uneori
compromisuri în ungherul cel mai ascuns
al sufletului ce tânjeşte după iluzia
care se destramă în secunda următoare
când priveşte în jurul ei şi vede
că pământul este sub tălpile lor
în timp ce tropăitul şi raţiunea
duc lupta pe marginea conştinţei.
Timpul mereu timpul indiferent şi invizibil
păşeşte cu privirea ţintită-n zare
trecând pe lângă sau prin trupul inorogului
fără să-i fi dat vreo atenţie nici realităţii
dar lăsându-i acesteia din urmă nişte lianturi
pentru fostele domnişoare ce-au visat
că erau odată prinţese ce-şi aşteptau feţi-frumoşii.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc mult, pentru superba imagine, Mihail!
Mersi, Dorina!
,,O poveste'', doamna Maria. Vă mulţumesc mult!
Semn de lectură.
Frumos! O poveste în versuri, care mi-a plăcut! Felicitări!