Am visat cu ochii deschişi
c-am murit şi priveam
mormântul pe care scria
numele şi data decesului
cuiva care-a fost contemporan
cu iarba verde şi cu florile
care-l înconjurau
în mijlocul veşniciei
pe care-o privea cerul
cu dragul soarelui
sau
cu asprimea vântului şi-al ploilor.
Nu mi-a plăcut ce vedeam
gândul meu a evadat
din realitatea pământeană
şi-a zburat fericit de eliberare
să se joace cu razele de soare
dar până la ele
vântul şi ploile mi-au dat
de furcă
pentru c-au încercat să-mi împiedice
zborul şi fericirea eliberării.
Nu-mi vine să cred!
Nici după ce mori
lupta pentru supravieţuire
nu-ncetează!
Îmi văzusem mormântul
deşi nu am ştiut
să citesc literele şi numerele
de pe piatra funerară
decât INRI.
Când am ajuns la raze
timp de câteva secunde de-ale lor
m-au mângâiat şi m-au îmbrăţişat
în timp ce eu mă zbenguiam
voios printre ele.
La un moment dat
o rază mi-a spus:
Gata cu joaca!
Du-te-napoi de unde-ai venit
încă nu a venit momentul
să mergi mai departe de noi!
Şi-a trebuit să mă-ntorc
în locul unde pe-o piatră funerară
scria numele şi data decesului altcuiva.
Revenisem şi mă-ntrebam
dacă acea persoană reuşise să meargă
mai departe de raze şi dacă
ştia sau nu să-şi citească
numele şi data decesului de-acolo
de unde era acum.
Eu ştiu şi-acum să citesc INRI.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii