N-ai voie să intri femeie!
În altarul de singurătate
unde slujeşte bărbatul de rugă!
Cu privirea, tu dezveleşti
sămânţa de coaje,
înainte de vreme
şi superi degetele crucii.
Lasă-mă în carapacea mea înghesuit
ca un univers în univers!
Când ceilalţi oameni se închină
miluiţi în genunchi,
sufletul cutreieră prin aer,
pluteşte ca un balon de săpun
spre o dorită împărăţie.
Atunci mă mir
cum poţi să priveşti tăcerea;
să-i citeşti necuvintele
cu ochii în pământ,
resemnată în faţa păcatului,
împlimită că-l ai!
Eşti în starea reculegerii...
Sfinţii au ochii ficşi spre tine
îţi cer voinţa de înălţare,
în afară de ceilalţi oameni
care te vor părăsită
de propriul destin.
-->
Comentarii