07. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
dimineaţa dinspre ziua de ieri (cybersonet CXXVIII) - triptic
(trecut)
în zorii reci când soarele s-a stins
ți-am simțit trupul ca o umbră caldă subţire
plăceri tăcute în suflet au pătruns în unire
iar dorința noastră se făcea dor întins
te-am pierdut în abisuri de iubire
iar mâinile tale au ridicat păduri de atins
și aerul devenea o răsuflare tare de neînvins
în care-mi scufundam visurile sigure cu safire
acum doar amintirile îmi rămân
cu gustul dulce pe buze neșterse
iar dorul tău se plimbă în al meu sân
dar știu că oriunde-ai fi mă simți stăpân
căci iubirea noastră se regăsește-n curse
în fiecare dimineață ce-ncercăm în fân
dimineaţa dinspre ziua de ieri (cybersonet CXXIX)
(prezent)
în zorii reci simt cum îmi pătrunzi trupul
iar trupul tău mă face să fiu viu
respirația ta o adiere grea în auriu
mă umple de dorințe ce nici nu le știu oful
mâinile tale se joacă pe pieptul meu gălbui
într-o lume de pasiuni și dor precum corul
ochii tăi mă trag adânc în jocul tău ca focul
și simt cum iubirea mă-nvăluie cu dor târziu
acum în aceste clipe ce se îngână
suntem doar noi îmbătați de vis
iar în fiecare atingere ne amână
totul în jur dispare și se îngână
doar tu și eu într-o lume de cais
în dimineața ce ne e la îndemână
dimineaţa dinspre ziua de ieri (cybersonet CXXX)
(viitor)
în zorii ce vor străluci de aur curat
vei veni la mine cu pași tăcuți și siguri
mângâierea mea va fi un dulce dans cu nuri
cu tine iubito voi înflori iubirile mari din sat
le voi urmări cu bucurie profundă pe râuri
voi simți din nou mâinile noastre de păcat
ce va pluti în aer dorind să ne inunde plat
iar răsuflarea mea va fi un vis un fulg de-armuri
în dimineața ce ne va deschide zori
ne vom găsi iarăși nemuritori eterni
și ne vom plimba prin univers strălucitori
dorințele noastre nu vor dispărea în nori
ci se vor naște iarăși dintr-o lume de licorni
într-un viitor în care iubirea ne-ar petrece uşori
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii