20. (poezie, cybersonet)
dimineaţa mea atârnă de un aspirator (cybersonet CLXVIII)
te strâng în brațe ploaia ne îmbracă
pe pielea ta se pierd fiori cuminți
sărutul tău în zori mă îneacă
dar tot mă regăsesc în ochii-ți sfinți
îți las pe masă visul neatins
un trandafir ascuns în trupul meu
parfumul tău rămâne-n aer stins
un semn că n-ai plecat de tot mereu
în colțul dimineții fără vină
miroase-a ploi și-a dor nemărginit
cu brațele deschise spre lumină
te chem ca să rămâi dar ai fugit
și-n golu-acesta surd și apăsător
dimineața mea atârnă de-un aspirator
[abab cdcd efef gg]
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii