17. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
nopţi întunecate de zile luminoase (cybersonet CLXV)
te-am căutat prin umbre și tăcere
în nopți ce-și plângeau stelele în vânt
ți-am fost lumina ți-am fost mângâiere
dar ai plecat lăsând doar dorul frânt
te-am pictat pe pânza mea uitată
cu vise-aprinse-n tonuri de jar stins
dar mâna mea de lacrimi destrămată
n-a mai știut conturul tău necuprins
ai fost în zori iubirea răvășită
un strop de foc ce-n piept mi-a ars mocnit
dar noaptea-n gând te strigă rătăcită
în visul meu ce încă n-a murit
chiar de te-ai dus iubirea mi-a rămas veşmânt
un dor aprins în zori și-n ceas târziu preasfânt
[abab cdcd efef gg]
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii