Să ne iubim ca doi bătrâni bezmetici
Ce mai au primăvară pe fund de buzunar
Doi bătrânei albaştri năstruşnici şi patetici
Care mai navighează având iubirea far.
Să ne iubim; şi-un zâmbet din gura fără placă
În zorii dimineţii să ne-oferim cu drag
N-o să permitem vremii cea crudă şi opacă
Să ne împovăreze să ni se-aşeze-n prag.
Semn de recunoştinţă, când crapă dimineaţa
Cu dulcele din zâmbet am să-ţi aduc un ceai
Că zahăr nu e voie, doar tu-mi vei da dulceaţa
Cuvintelor frumoase ce-n imimă le ai.
Vom sta pe îndelete încetişor de vorbă
O mână tremurândă căta-va-n portofel
Apoi cu bucurie c-am mai găsit de-o ciorbă
Ne-om înălţa spre stele, să ne-odihnim niţel.
Şi mai către amiază, discret, cu luare-aminte
Vom merge drum agale ca prânzul să luăm
Şi ne-om privii cu drag şi fără de cuvinte
Din gesturi adunate, iubire să-nnodăm.
Vom merge mână-n mână-mpreună înspre moarte
Cu amintiri, cu timpuri, luate drept bagaje
Şi vom lăsa un semn când iar vom fi departe
Prinşi în vâltoarea vieţii pe ale ei siaje.
-->
Comentarii
viata..e frumoasa la orice varsta daca stim sa traim frumos...
minunat poem,felicitari!.
O poezie minunată...
Vă mulţumesc pentru apreciere