S-au scurs anii pe-a neantului ușă
Și s-a așternut uitarea ca o cenușă.
Acum ne ningi cu petale de gheață
Din tristețea iubirilor de o viață;
Că ai avut o inimă călătoare
Ce a zburat, ca o pasăre migratoare,
Din inimă-n inimă – cuiburi pustii –
Cu vatra rece, fără bucurii.
De-ți suflu cenușa din vatra sufletului
Și încing jarul la poarta sărutului,
Inima-ți tremur ciocane - în bătaie -
Și focul o cuprinde - vâlvătaie.
Chipul tău, sculptat în bazalt,
Gându-mi poartă spre înalt:
Să-ți pun pernă pieptul meu
Ție, - aleasă fiică de… zeu.
MdRaesculum 2.03.2011
Comentarii
Cu placere!Multumiri de apreciere
Mulțumesc poetei cu un vers elevat!
(De la care avem mult...de meditat)
Frumos poem!Felicitari indragostitului poet!
Cu prietenie Lenuş
Mulţam, Lenuş! Îţi doresc să nu-ţi lipsească jarul la poarta sărutului! Cu drag
Minunat jar la poarta sărutului...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş