Jar la poarta sărutului

 

S-au scurs anii pe-a neantului ușă

Și s-a așternut uitarea ca o cenușă.

Acum ne ningi cu petale de gheață

Din tristețea iubirilor de o viață;

 

Că ai avut o inimă călătoare

Ce a zburat, ca o pasăre migratoare,

Din inimă-n inimă – cuiburi pustii –

Cu vatra rece, fără bucurii.

 

De-ți suflu cenușa din vatra sufletului
Și încing jarul la poarta sărutului,
Inima-ți tremur ciocane - în bătaie -
Și focul o cuprinde - vâlvătaie.

 

Chipul tău, sculptat în bazalt,

Gându-mi poartă spre înalt:

Să-ți pun pernă pieptul meu

Ție, - aleasă fiică de… zeu.

 

MdRaesculum 2.03.2011

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Cu placere!Multumiri de apreciere

  • Mulțumesc poetei cu un vers elevat!

    (De la care avem mult...de meditat)

  • Frumos poem!Felicitari indragostitului poet!Smile.gif1939366666?profile=original

  • Nu îmi lipseşte jarul Mircea...
    Cu prietenie Lenuş
  • Mulţam, Lenuş! Îţi doresc să nu-ţi lipsească jarul la poarta sărutului! Cu drag

  • Minunat jar la poarta sărutului...Felicitări!

    Cu prietenie Lenuş

Acest răspuns a fost șters.
-->