Jocuri de cuvinte - bou
Geografie lingvistică
Boul în (c)arte
Moto: „Eu sunt bou şi trag din greu/ Pe când omul dă cu biciul,/ De-aia mă întreb mereu:/ Până când suport supliciul?/ Şi-i răspunde un ecou:/ Tragi din greu cât timp eşti bou.” (Un fel de fabulă, hexagramă de Florea Ştefănescu, 2002)
Agârbiceanu ne-a reamintit că la început boul a fost sălbatic, necastrat, de fapt un taur șturlubatic („Prin munții și pădurile bătrâne... trăia un bou sălbatic”). Fiind eu din zonă de deal, unde boii erau la putere, i-am dat dreptate lui Camilar („Boii, trăgând brazda la deal, păreau a sta pe loc, așa de încet urcau.”).
Lumpenproletarul Pas, despre care am mai scris, ajuns în academie fără studii, când Blaga a fost exclus, se plângea de autoritatea locală („Primarul de la noi/ Ne înjugă ca pe boi/ Și ară câmpul cu noi,/ De râd și boii de noi.”). În schimb Sadoveanu era doar un observator sau informator („Se vedeau pluguri cu boi plăvani”).
George Coșbuc era un bun analist și cronicar al vieții satului românesc, relatând despre idila și sentimentul unei tinere („Pocnind din bici pe lângă boi,/ În zori de zi el a trecut/ Cu plugul pe la noi.”), poezia devenind romanță (https://www.youtube.com/watch?v=-uE8IiU4pSc).
Car cu boi, de Nicolae Grigorescu, ulei pe pânză, 65 X 80,5 cm
Creangă, cu gândul la expresia „a nu-i fi toți boii acasă”, la indispoziție, a scris: „Lui moș Nichifor acestea nu-i prea veneau la socoteală și de aceea nu-i erau acum mai niciodată boii acasă.”
Despre boul-de-apă sau boul-bălții, gândac de apă, Macedonski scria: „Boul-bălții, gândac dintre cei de tot mici, dar al cărui cântec răsună departe, sare de un sfert de stânjen în sus sau, cu iuțeli ca ale clipirilor, sgârie oglinda tihnită a apelor.”
Grigore Alexandrescu are fabula Boul și vițelul, pe care o puteți citi sau reciti la adresa https://www.povesti-pentru-copii.com/fabule/grigore-alexandrescu/boul-si-vitelul.html. Caragiale a răspuns și el la provocare (vezi la adresa https://ro.wikisource.org/wiki/Boul_%C8%99i_vi%C8%9Belul_(Caragiale). Vedeți diferențele.
Scriitorii străini nu au neglijat boul. În engleză există ox, „bou”, bullock, „taur”, și steer, „bou mânat”, dar în Insulele Britanice sunt și bó în irlandeză, ohen pl., în corni, damh în galică scoțiană și în irlandeză, mairteoil în irlandeză, mart în galică scoțiană, ych în velșă etc.
Oprindu-ne la bullock, „taur, bou”, apăru bullock cart, „car cu boi, căruță”, despre care G. T. Porter, în Railway Magazine, din noiembrie și decembrie 1943, în articolul „Liniile din fața liniilor din Birmania”, scria: „Afară, dincolo de curtea stației coapte de soare, o moară de orez se zărea în depărtare, iar kamalii transpirați descărcau saci de orez din căruțele trase de boi.” (Outside, beyond the sun-baked station yard, a rice mill chugged away in the distance, and sweating coolies unloaded bags of rice from creaking bullock carts. [1943 November and December, G. T. Porter, “The Lines Behind the Lines in Burma”, in Railway Magazine, page 325:]).
Francezii au cuvântul bœuf, moștenit din vechiul cuvânt francez buef, acesta moștenit din cuvântul latin bŏvem, acuzativ al cuvântului bos, „bou”. Și are multe sensuri!
Bœufs dans le bestiaire de ohester (Boi în „bestiarul” lui Rochester; substantiv din 1495, „despre animalele sălbatice”, din latinescul bestiarius, cu același sens, de la bestia, „fiară”)
Se vede că boii existau și în armatele vestice, după cum aflăm de la Jean Giraudoux, care în Întoarcerea din Alsacia, scria: „De ce pare că așteaptă acest bou impasibil, care nici măcar nu mestecă, ca să nu confunde iarba franceză cu iarba germană?” (Pourquoi ce bœuf impassible, et qui ne rumine même pas, semble-t-il attendre, pour ne pas brouiller l’herbe française avec l’herbe allemande? [Jean Giraudoux, Retour d’Alsace - Août 1914, 1916]).
Armoiries avec un bœuf (stemă cu bou, sens heraldic)
Out-el-Kouloub, în Zariffa, Trei povești despre iubire și moarte, scria: „În aceeași după-amiază, când boii erau dejugați de la plug, douăsprezece femei au ieșit din casa mirelui.” (Le même après-midi, à l’heure où l’on dételait les bœufs de la charrue, douze femmes sortirent de la maison du fiancé. [Out-el-Kouloub, « Zariffa », dans Trois Contes de l’Amour et de la Mort, 1940]).
Ca să nu ziceți că în criza economică o ducem rău, iată ce aflăm dintr-o traducere din limba chineză în cea franceză (Cronicile lui Zhalie): „Își băuse ceaiul cu trei sute de mii de yuani o liră, […]. Cu toate acestea, îl auzise spunând că fiecare ceașcă valorează aproximativ două mii opt sute de yuani. Fie doi boi, fie o motocultoare pentru poporul Balou.” (Il avait bu son thé à trois cent mille yuans la livre, […]. Pourtant il l’avait entendu affirmer que chaque tasse valait dans les deux mille huit cents yuans. Soit deux bœufs ou un motoculteur pour les gens des Balou. [Yan Lianke, Les Chroniques de Zhalie, traduit du chinois par Sylvie Gentil, Arles Éditions Philippe Picquier, 2015]).
Prin metonimie, francezii numesc tot bœuf carnea de vită, vacă sau vițel destinată consumului uman. Honoré de Balzac, în Verișoara Pons scria despre carne: „Existau resturi de carne de vită fiartă, răzuite ușor de la un prăjitor, și le prăjise în unt cu ceapă tăiată în felii subțiri, până când untul a fost absorbit de carne și ceapă, astfel încât vasul de hamal a avut aspectul de ars.” (C’étaient des restes de bœuf bouilli achetés chez un rôtisseur tant soit peu regrattier, et fricassés au beurre avec des oignons coupés en tranches minces, jusqu’à ce que le beurre fût absorbé par la viande et par les oignons, de manière que ce mets de portier présentât l’aspect d’une friture. [Honoré de Balzac, Le Cousin Pons, 1847]).
Scrisesem mai sus de apariția și în muzică. Boeuf se numea o „sesiune muzicală” improvizată la care se puteau alătura diferiți muzicieni. Acest sens provine din practicile care aveau loc la „Boeuf sur le Toit” (boul pe acoperiș), un cabaret din Paris inagurat la 10 ianuarie 1922 de americanul Louis Moyses, unde muzicienii se întâlneau dezinvolt pentru a improviza împreună, mai ales muzică de jazz. Vă dau și coordonatele geografice ale cabaretului vizitat: 48° 52′ 17,2″ nord, 2° 18′ 37,2″ est! Localul există și acum (vezi http://www.boeufsurletoit.com).
Bœuf de Kobé (carne de vită Kobé)
Au! Îmi scrie Jean că acolo găsiți și vită Kobé (bœuf de Kobé), aia preferată de MRU, insul care a participat ca elev de liceu la ultimul congres PCR din noiembrie 1989, a devenit politician capitalist, ministru de externe în cabinetul Moliceanu, remarcat prin renunțarea la moștenirea Gojdu din Budapesta. A ajuns chiar și prim-sinistru, de două ori director al unui serviciu secret, foarte bun vorbitor de maghiară.
Fiindcă veni vorba, carnea de vită Kobe (神戸ビーフ) este denumirea de origine a unei varietăți anume de carne de vită (viande de bœuf), ce provine de la rasa de bovine tajima (o ramură a rasei wagyu), după o strictă tradiție din prefectura Hyōgo din Japonia, al cărui oraș principal este Kobe. Această carne marmorată este în general apreciată pentru aromă și frăgezime. Prețul cărnii de vită Kobe variază de la 200 EUR la 500 EUR (1.000 – 2.500 lei) pe kilogram, în funcție de cantitatea achiziționată.
Vacile au fost introduse în Japonia din China în același timp cu cultivarea orezului, în jurul secolului al II-lea d.Hr., în perioada Yayoi. În perioada Edo (1603-1868), carnea de vită Kobe era rezervată împăratului, șogunului și stăpânilor feudali (daimyo).
În ciuda multor produse din carne de vită din SUA etichetate „Kobe” (deci în fals), până de curând carnea de vită Kobe a fost comercializată numai în Japonia și în Macao. Exportul în Statele Unite este autorizat din 2012, iar în Europa din iunie 2014. Această carne de vită necesită forță de muncă aparte pentru a o produce, zice-se, ceea ce duce la prețuri ridicate. În 2015, 20% din producție a fost exportată, adică o mie de carcase. Na, și din carcasele astea și-a tras porțiile MRU? Sau din fals american?
În decembrie 2015, ca și pepenele Yubari, guvernul japonez a anunțat că denumirea de origine „Vită Kobe” va fi de acum înainte protejată de o etichetă oficială echivalentă cu Indicația Geografică Protejată (IGP) a Uniunii Europene! Prefer o halcă din Bucovina sau din Muscel!
Deoarece în Franța am mâncat în 1996, profesor invitat la câteva universități, carnea de vită stroganoff, bœuf stroganoff (originară din Rusia, din secolul al XIX-lea, Stroganov), la prietenul Jean, colonel în retragere și viticultor pe Valea Loarei, o farfurie tradițional rusească, făcută cu carne de vită, smântână proaspătă, ceapă și ciuperci. Găsiți destule rețete în internet.
Lăsăm francezii și trecem la nemți, care au cuvântul Ochse, moștenit din medievalul germanic ohse, din vechiul germanic ohso, germanicul *uhsōn, „bou”, din indo-europeanul *uksōn „bou, bou de îngrășat”, documentat încă din secolul al VIII-lea d.Hr. [Friedrich Kluge, bearbeitet von Elmar Seebold: Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache. 24., durchgesehene und erweiterte Auflage. Walter de Gruyter, Berlin/New York 2001, ISBN 978-3-11-017473-1, DNB 965096742, Stichwort: „Ochse“, Seite 662].
Katrin Kuntz scria articolul Nicio țară frumoasă, în revista Der Spiegel (În oglindă), nr. 1, 2016: „Din martie, musulmanilor din Mumbai le este interzis să sacrifice tauri și boi.” (Seit März dürfen die Muslime von Mumbai keine Stiere und Ochsen mehr schlachten. [Katrin Kuntz: Kein schöner Land. In: DER SPIEGEL. Nummer Heft 1, 2016, Seite 76-81, Zitat: Seite 80].
Dintr-o traducere în germană, aflăm ce scria Knut Hamsun în lucrarea În ținutul basmului: „Dar unul dintre boi a pus jugul între coarne și trebuia să meargă cu gâtul înclinat și îndoit în lateral”. (Aber einer der Ochsen hat das Joch zwischen die Hörner bekommen und muß mit verrenktem Halse und seitwärts gebogen gehen. [Knut Hamsun: Im Märchenland. Rütten & Loening, Berlin 1990 (übersetzt von Cläre Greverus Mjoën, Gertrud Ingeborg Klett), ISBN 3-352-00299-1, Seite 135. Originalul norvegian în 1903]).
În romanul Drum lung, de la Memel la Moscova, Arno Surminski scria: „Au întâlnit o turmă de viței care năvăleau într-un câmp de napi.” (Sie trafen eine Herde junger Ochsen, die durch ein Rübenfeld tobte.“ [Arno Surminski: Der lange Weg. Von der Memel zur Moskwa. Roman. LangenMüller, Stuttgart 2019, ISBN 978-3-7844-3508-4, Seite 124].
În sfârșit, în romanul Vederile unui clovn, Heinrich Böll scria: „Apartamentul Kinkel mirosea a sos de carne, de parcă ar fi gătit un bou întreg.” (Es roch in der Kinkelschen Wohnung nach Fleischbrühe, als hätten sie einen ganzen Ochsen gekocht. [Heinrich Böll: Ansichten eines Clowns. Roman. Insel, Leipzig 1990, ISBN 3-7351-0161-5, Seite 101]).
Sărim la rușii prietenului Igor din Irkuțc, care au cuvântul vol – вол, ca și bulgarii, sârbii, croații, slovacii slovenii și polonezii (wol) ș.a., moștenit din cuvântul proto-slavic *volъ, „bou”, moștenit din proto-balto-slavicul *wálas, „taur, bou”. Dacă au bik - бык pentru taur, au și oskopljonnyi bik - оскоплённый бык, „taur castrat”, adică bou.
Volî - Волы
V. N. Voinovich, în Ideea, scria: „Transformându-se în boi, taurii pierd nu numai unele detalii ale corpului lor, ci și unele trăsături de caracter.” (Превращаясь в волов, быки утрачивают не только какие-то детали своего организма, но и лишаются некоторых свойств характера. [В. Н. Войнович, «Замысел», 1999 г., НКРЯ]).
Continuare la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-bou-4
Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - bou.pdf
NC
-->
Comentarii