Jocuri de cuvinte - gâscă
Geografie lingvistică
Rartea întâi la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gasca
Partea a doua la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gasca-3
Gâștele Capitoliului
Moto: „În al vieţii portofoliu/ Se înscrie c-un rateu:/ A salvat un Capitoliu,/ Ca s-ajungă în pateu.” (Gâsca, de Laurenţiu Ghiţă, din revista Epigrama, nr. 56, iunie 2011)
Am pomenit mai sus de gâștele Capitoliului. Nici leul lui Androcle și nici elefanții lui Cezar n-au întrecut celebritatea acestor gâște care, salvând Capitoliul, au cucerit pentru neamul zoologic „medalia de aur” în olimpiada expresiilor istorice.
Spre anii 390 î.Hr., galii, originari din actuala regiune franceză Bourgogne, au invadat nordul Italiei și au decimat armata romană. Ei au reușit primul jaf al Romei. Episodul este povestit de Polybius, Diodor din Sicilia și Titus Livius.
Capitoliul e una din cele șapte coline ale Romei, situată chiar în centrul ei. Pe creasta acestei coline se aflau în vechime templul închinat lui Iupiter și cetatea unde se retrăsese aristocrația Romei, când galii deveniseră stăpâni acolo. Într-o noapte, după un lung asediu, galii, pentru a escalada fortăreața, au căutat să profite de beznă și de faptul că asediații le soileau.
Gâștele Capitoliului, pictură de Henri-Paul Motte (1846-1922)
Erau aproape de metereze, gata-gata să treacă zidurile, când niște gâște aflate acolo, speriate, începură să gâgâie. Cu strigătele lor treziră pe Manlius și pe vitejii dinăuntrul cetății, făcând astfel să eșueze asaltul galilor și salvând totodată Capitoliul.
De atunci, în nenumărate ocazii, se fac aluzii la aceste gâște providențiale, și la gâgâitul lor. De pildă, combătând fracțiunea adepților oțovismului, Lenin, repatriat de memți în Rusia cu un tren blindat, pentru a conduce revoluția, folosește expresia de mai sus „Acum Maksimov semnează «fost redactor» al ziarului popular «Vperiod» (Înainte), vrând să aducă aminte cititorului că «gâștele au salvat Roma»” (Opere, vol. 16, pag. 44).
Lenin nu e singurul. Fabulistul rus Krâlov, referindu-se la acei care, nemerituoși, își fac o fală din faptele strămoșilor, îi ironizează într-o fabulă intitulată Gâștele, din care extragem, în traducerea lui Tudor Arghezi: „- Nu știi, lăsând de o parte mândria și orgoliul,/ Că am scăpat o dată, la Roma, Capitoliul./ - Strămoașele! Se știe, dar vorba e de voi/ Nu-mi spuneți ce foloase aduceți astăzi noi./ Ce-ați mai făcut? Ce faceți? Ce dați? Voiesc să zic./ - Am dobândit tot dreptul să nu mai dăm nimic./ - Atunci lăsați strămoșii să-și doarmă somnul lor./ Voi sunteți bune numai la tavă și cuptor.”
La noi Dimitrie Anghel, într-o spirituală poezie, Indignare reciprocă, persiflează pe un poet care cere unei gâște să-l salveze și să-i dea o pană (tradiționala pană de gâscă a poeților), pentru a scrie încă un sonet „- Măcar o pană dă-mi, te rog, confrate!/ Salvează-mă! Acesta-ți este rolul!/ - Las' c-am salvat o dată Capitolul/ Noi gâștele, – și tot am fost mâncate!…”.
Gâsca în onomastică
Moto: „Însemn purtat de-o-ntreagă lume/ Ce dificil îl denumeşti,/ Că una e cum te numeşti/ Şi alta e să ai un nume.” (Numele, definiţie epigramatică de A.C. Dragodan, din Dicţionar de epigrame, 1981)
Aflam de la Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român, că în 1929 existau în județul Ialomița de atunci două insule, numite Gâsca Mare și Gâsca Mică [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].
Acum se știe doar de o singură insulă sau ostrov Gâsca, în zona localităţii Giurgeni, aproape de podul de la Vadu Oii, unde braţul Borcea al Dunării a reuşit să creeze un loc cu adevărat mirific. Palmă de pământ ieşită dintre ape reprezintă principalul punct de atracţie al întregii zone. Ostrovul a fost creat de aluviunile aduse de Dunăre în milenarul său drum către Marea Neagră (puteți citi la https://adevarul.ro/stiri-locale/slobozia/insula-gasca-un-colt-de-rai-inconjurat-de-ape-1568629.html#google_vignette).
Rămânând la toponimie, nume de locuri, am scris mai sus că în Franța există comuna Saint-André-Goule-d’Oie, în departementul Vendée, „în regiunea Pays de la Loire din vestul Franței, prin care am trecut în 1996 cu fostul coleg Boileau, în 1978-1980 la Hamburg.
Numele de familie Gâscă (chína – χήνα) la greci
Cuvântul gâscă sau cuvintele apropiate au fost atribuite și oamanilor, întâi ca porecle, apoi ca nume de familie. Cred că vă amintiți, cei cu „gâscă-n păr” (cărunți), de porecla Gâscanu, dată celebrului fotbalist argeșean Dobrin „din Trivale” (Pitești, F.C. Argeș), aplaudat în toată țara. Noi demonstrăm mai jos cu nume de familie doar în câteva limbi. Aveți liber la cercetare! Gans e prenume la olandezi, derivat din gans, „gâscă”, în olandeză sau neerlandeză, moștenit din medievalul neerlandez gans (alături de gōs, gās), din proto-vest-germanicul *gans, din proto-germanicul *gans.
Cogan, Angga și Alee Gâscă vă salută!
Există cuvântul ganso, „gâscă, gâscan”, în spaniolă și în portugheză, moștenit din goticul *gans - *𐌲𐌰𐌽𐍃, derivat din proto-germanicul *gans, împrumutat „gratis” din proto-indo-europeanul *ǵʰh₂énsg. Ca adjectiv înseamnă și prost, stupid.
Ganso a devenit și nume de familie
Trecem la balcanicii noștri. Bulgarii au găska – гъска, „gâscă”, găsók – гъсо́к, „gâscan”, sârbii și macedonenii guska – гускa, iar bosniacii și croații guska, după unii moștenite din proto-slavicul *gǫ̑sь, iar după Vinereanu din proto-dacă.
Slavii balcanici Gâscă vă salută!
Românii nu s-au lăsat mai prejos cu nume de familie derivate de la gâscă. Gâștescu Petre, de 92 de ani, este un geograf de renume internațional, doctor în geografie, fondatorul școlii românești de limnologie. Cercetător științific de prestigiu, a întreprins o serie de cercetări în limnologia fizică, hidrogeografie, delte și litoral marin, ecohidrologie, mediu și dezvoltare durabilă.
Gâștecu într-o rețea de socializare
Alde Gâscă și Gâscanu vă salută
În rusă există gusʹ – гусь, gusjatina – гусятина și gusynia – гусыня, hus în slovacă și în sorabă de sus, husʹ – гусь în bielorusă și în ucraineană etc., derivate primar din proto-slavicul *gǫ̑sь, acesta din proto-indo-europeanul *ǵʰh₂éns. Au apărut și nume de familie.
Slavii de est Tatiana,Olga, Alinka și Vasia Gâscă vă salută!
Am scris mai sus că există cuvântul oca, „gâscă”, în catalană, corsicană, italiană, iterlingua, liguriană, romagnolă, sardă, spaniolă și valenciană, oca, loca în siciliană, oca, oco în venetă, occa în lombardă, uoca în istriotă.
Ocarina, „gâsculiță”, „ocarină”
Oca e derivat, cum am scris mai sus, din vulgarul latin *auca, contracție a latinescului târziu *avica, acesta din cuvântul latin clasic avis, „pasăre”. Acest cuvânt, oca, a dat naștere în italiană și cuvântului ocarina, „gâsculiță”, diminutiv al lui oca, „gâscă”. Instrumentului muzical i s-a dat numele ocarina în italiană (s-a creat „ocarină” în română), datorită, după unii, asemănării iunstrumentului cu celebra pasăre.
Amintind de italieni, există papero în italiană, pàpara în napolitano-calabreză, „boboc de gâscă”, de origine onomatopeică, pe care puteți să-l comparați cu verbul parpar în spaniolă, „a gâgâi”.
Papero a devenit nume de familie la italieni și spaniolii
Urmează să văd dacă e vreo legătură între papero și papin, papiny în țigănească, papin – папин în țigănească slavă. Rusescul papin – папин ar proveni din pápa – па́па, „tata”, + -in - -ин, Igor din Irkutsk scriindu-mi că marea pasăre e rezervată tatălui.
Tot Igor îmi scrie că papin există și în finlandeză, fiind genitivul lui pappi, „preot, popă”, moștemit din vechiul slavic de est popŭ - попъ, „preot”, invitându-mă să-l compar cu rusescul pop - поп, „preot”. Îmi propune și aici că gâsca ar fi fost pasărea „rezervată preotului”.
Chestia e că a fost un francez, Denis Papin (1647-1713), inventator, în 1679, al motorului cu aburi, strămoșul oalei sub presiune care fluieră după fetele trecute de 60 de ani. Englezii și francezii (inclusiv amicul Boileau) nu dau etimologia lui Papin. „Dacă era țigan?”, le-am scris eu, că țiganii erau specialiști în foc!
Numele de familie Papin, prezent în Franța și în țările vecine, a trecut și oceanul. Că de, mă ajută amiralul Bill, după recensâmântul din 2010 din SUA (2010 United States Census), Papin este al 32.169-lea cel mai comun prenume din SUA, pentru 717 persoane (83,68% albi) [vezi Hanks, Patrick, editor (2003), „Papin”, în Dictionary of American Family Names, volume 3, New York City: Oxford University Press, →ISBN].
Imre Nemeth ne scrie că eu, Igor și Bill suntem prea îndrăzneți (you're too crazy) și cum eu am început sunt „cam dus cu pluta” (a bit carried away)! Boileau îmi spune să termin cu glumele.
Gâsca în gastronomie
Moto: „O cronică de-a ta - mirare -/ Se valorifică-ndoit:/ Deschide pofta de mâncare,/ Dar strică pofta de citit.” (Lui Al.O. Teodoreanu - care deţine „Cronica gastronomică" la o revistă, de Mircea Pavelescu, din Epigramişti români de ieri şi de azi, 1975)
Foie gras este o specialitate culinară pe bază de ficat proaspăt de gâscă şi raţă, considerat o delicatesă. Chiar dacă este un aliment preferat de foarte mulți gurmanzi, din cauza conținutului mare de grăsimi, foie-gras este contraindicat în anumite cazuri.
Face parte din patrimoniul cultural și gastronomic protejat în Franța. Foie gras este un preparat ce se obține din ficatul unei rațe sau gâște special îngrășate prin „îndoparea păsării”. Dieta păsărilor se bazează pe porumb și este foarte densă, păsările se îngrașă rapid și acumulează grăsimi pe și în jurul ficatului lor, ficatul mărindu-se de până la 10 ori.
Franța este cel mai mare producător de foie gras din lume, deținând 80% din piața mondială, fiind urmată de Ungaria, Bulgaria, SUA și Canada. Foie gras-ul prăjit în tigaie sau la grătar sunt feluri de mâncare populare, dar mulți oameni sunt mai familiarizați cu o formă tartinabilă, cum ar fi pate de foie gras.
Cum vorba lungă e sărăcia omului, lăsăm specialiștii să se pronunțe (Reteta foie gras tras la tigaie). Scriem și adresa (https://www.youtube.com/watch?v=er7Gr_pZIIw), ca să o păstrați pentru timpul potrivit, că ar fi bine să aveți o listă de adrese www.
Gâscă friptă la cuptor
Puteți încerca și o friptură de gâscă la cuptor. Ar râde Viorica de mine dacă aș da indicații, că în gastronomie sunt afon sau tufă de Veneția. Așa că puteți alege o rețetă care vă convine cu un clic pe una din denumirile „Friptură de gâscă la cuptor”, „Gâscă la cuptor, gătim cu mama”, „Gâscă cu portocale, la cuptor” sau „Gâscă umplută cu fructe, la cuptor”.
Confit d`oie, foarte în vogă în sud-vestul Franţei, ne arată una dintre cele mai vechi şi savuroase metode de conservare: bucăţile de gâscă sunt întâi prăjite în untură de gâscă şi apoi conservate „la garnmiță” cu untură turnată deasupra și depunerea oalei în pivnița rece. Vedeți la adresa https://www.cuisineaz.com/recettes/confit-d-oie-40876.aspx două videoclipuri interesante trimise de amicul Boileau.
Amatori sau nu de gâște, în curte sau în farfurie, de boboci de gâscă sau de fois-gras, să fiți iubiți, că trebuiți, cumva, cândva, undeva, cuiva!
Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - gâscă.pdf
Constantin Nițu
-->
Comentarii