Jocuri de cuvinte - grenadă
Geografie lingvistică
Cuvântul „grenadă” în câteva limbi
Jocuri de cuvinte – grenadă (română, Romanian):
https://webdidacticanova.blogspot.com/2025/03/jocuri-de-cuvinte-grenada.html
Engleză (English):
https://webdidacticanova-blogspot-com.translate.goog/2025/03/jocuri-de-cuvinte-grenada.html?_x_tr_sl=ro&_x_tr_tl=en&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=wapp
Franceză (French):
https://webdidacticanova-blogspot-com.translate.goog/2025/03/jocuri-de-cuvinte-grenada.html?_x_tr_sl=ro&_x_tr_tl=fr&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=wapp
Germană (German):
https://webdidacticanova-blogspot-com.translate.goog/2025/03/jocuri-de-cuvinte-grenada.html?_x_tr_sl=ro&_x_tr_tl=de&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=wapp
Maghiară (Hungarian):
https://webdidacticanova-blogspot-com.translate.goog/2025/03/jocuri-de-cuvinte-grenada.html?_x_tr_sl=ro&_x_tr_tl=hu&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=wapp
-->
Comentarii
Scurt istoric al grenadei pe câmpul de luptă
Încă din preistorie, pe lângă armele albe cu sau fără tăiș utilizate în lupta de contact, au fost folosite cu mare succes proiectile, de diferite forme și mărimi, aruncate cu mâna. Primele forme ale acestei arme au fost simplele pietre, de cele mai multe ori neprelucrate, aruncate cu mâna sau cu ajutorul unui dispozitiv de aruncat. Acestea sunt rădăcinile tuturor tipurilor de proiectile folosite de-a lungul istoriei, care au evoluat fie în muniția de infanterie, fie în loviturile de artilerie, dar au rămas totuși o prezență relativ constantă pe câmpul de luptă și sub forma unor obiecte vătămătoare aruncate cu mâna.
Grenada, în felul în care este general cunoscută, a apărut abia în perioada dinastiei Song, în china, odată cu inventarea pulberii negre. În 1044, un studiu militar numit „Wujing Zongyao” (culegere de practici militare) conține o descriere care potrivește cu imaginea unei grenade primitive1. În Europa în schimb, prima mențiune a acestora își face apariția doar în 1467. Ele au fost folosite în număr limitat și cu intermitență până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, spre exemplu în Războiul crimeei, când a început să le fie recunoscut potențialul în războiul modern, cu toate că era considerată o armă rudimentară și periculoasă pentru utilizator.
Apariția grenadei Savopol în dotarea Armatei Române
Chiar dacă cu câțiva ani înaintea Marelui Război, în 1902, Biroul de Război al Marii Britanii considera grenada ca fiind depășită și neaflându-și locul pe câmpul modern de bătălie2, această opinie se va schimba rapid, în anii următori. Toate marile puteri militare au înțeles rolul crucial al acestei piese de armament individual, în special în urma rezultatelor acestora în războiul Ruso-Japonez și toate armatele au experimentat cu diverse modele și dimensiuni, astfel că până în 1913 majoritatea țărilor europene introduseseră în uz modele moderne de grenade de mână, atât cu mecanism percutant, cât și fuzant.
După izbucnirea Primului Război Mondial, la data de 28 iulie 1914 și trecerea de la războiul mobil la cel de poziții, această schimbare a dinamicii a fost propice grenadei și a scos în evidență avantajele ei, fiind utilă atât trupelor care asaltau tranșee sau fortificații, cât și trupelor care se apărau în acestea, din simplul motiv că puteau provoca scoaterea din luptă a unor militari aflați în afara razei vizuale directe, situați în tranșee sau după diverse adăposturi. Până în 1915, la doar un an de la începerea războiului, au apărut în dotarea beli-geranților un număr de peste 15 noi modele de grenade, cu diferite mecanisme și aparținând diferitelor armate, dovadă că toate marile puteri au început să investească în dezvoltarea acestui mijloc de luptă. Desigur, nici România nu va face excepție.
Ca urmare a deciziei României de a rămâne neutră odată cu începerea Marelui Război, presiuni din ce în ce mai mari se făceau asupra țării de a alege o parte a conflictului și a i se alătura. La momentul respectiv, mărimea Armatei Române era modestă, la fel fiind și pregă-tirea și dotarea sa, fapt ce condiționa România să investească în forțele sale armate a priori în eventualitatea deciziei de a participa în conflict. Astfel, România a început un amplu proces de modernizare și sporire a efectivelor armatei sale, un important rol în acest proces având Comisia Tehnică Industrială a Ministerului de Război. Înființată la 6/19 aprilie 1915, aceasta avea rolul de a studia posibilitățile sporirii industriei autohtone de armament (la momentul respectiv, într-un stadiu mult subdezvoltat față de nevoile armatei), prin diverse contracte acordate fabricilor private, cât și prin introducerea de noi secții de fabricație în stabilimentele existente și aducerea de diferite inovații3.
Unul din proiectele studiate de comisie a fost introducerea în serviciul armatei a unui model de grenadă de mână autohton, întrucât la acea dată singura grenadă din dotarea armatei era grenada daneză Aasen Typ c4. Au fost studiate și s-au făcut teste cu diverse tipuri de grenade, distingându-se două modele :
„...o granadă de mână, construită din tablă, imaginată de lt. Savopol de la Pulberăria Dudești, propusă de Pulberărie și cunoscută sub numele de <<Granada Savopol>> și o gra-nadă de fontă, rotundă, asemănătoare cu granada belgiană Rollin5, cu stupilă și fitil”6 .
În urma probelor din poligonul Dudești și a altor teste întreprinse, comisia a decis adoptarea grenadei Savopol, criteriul de departajare fiind „cât de ușor se deprind soldații cu aruncarea grenadei”7 . De fabricarea acestei grenade s-a ocupat comisiunea Tehnică Industrială, producția fiind realizată inițial exclusiv la Pulberăria Armatei Dudești, însă ulterior fiind alocată unui număr de 67 de mici intreprinderi din țară8. Intrarea acestora în dotare a avut loc începând din Martie 1916, când un număr de 6160 de bucăți au fost distribuite regimentelor9, spre a putea începe instrucția trupei cu acestea, urmând ca până în august 1916 totalul grenadelor produse să ajungă la 100.000 de bucăți10.
Cu toate acestea, căpitanul Savopol nu a apucat să își vadă invenția în uz, acesta pier-zându-și viața în explozia de la Pulberărie din data de 27 iulie/9 august 191611. catastrofa s-a produs în urma apariției unui incendiu la un rezervor de eter, care după două ore de incendiu a dus la o explozie a unui al doilea rezervor de eter și incendierea unui alt rezervor de alcool12. Bilanțul tragediei este moartea a 159 de militari din cadrul Pulberăriei, printre care și trei ofițeri, anume colonelul Iosif Albu, comandantul pulberăriei, precum și locotenent-colonelul Ion Vișoianu și căpitanul13 Gheorghe Savopol14. Aceștia au fost înmormân-tați cu onoruri militare la data de 30 iulie/12 august în cimitirul Bellu Militar, cei trei ofițeri în morminte individuale, iar cei 114 militari au fost împărțiți în patru gropi comune15. Ulterior, pentru a comemora acest nefericit eveniment, în 1923 în incinta Pulberăriei s-a ridicat un ansamblu monumental, redescoperit în stare avansată de deteriorare în 2020 de către un pasionat al istoriei locale16.
Nu avem date care să indice dacă Savopol și-a perfecționat invenția sau dacă a fost o dezvoltare ulterioară de către alți ingineri din Pulberărie după moartea sa, însă presupunem că acesta este motivul pentru care cea de-a doua iterație a grenadei (căreia i s-a adăugat sistemul de siguranță al detonatorului) este denumită în regulamentul din 1917 „Grenada Dudești” și nu „Grenada Savopol”.
...
1 Joseph Needham, Science and Civilization in China, Vol. 5, Part 7, cambridge University Press, 1994, p. 161.
2 Anthony Saunders, Weapons of the Trench War, Sutton Publishing, 1999, p. 2.
3 Grigore G. Stratilescu, Amintiri de colaborare cu Vintilă Brătianu la fabricarea de muniții și armament în țară, Imprimeriile Independența, București, 1936, pp. 15-16.
4 Amza c. ștefan., Lucrările de campanie pentru toate armele, ediția a III-a, Tipografia Dimitrie c. Ionescu, București, 1915, pp. 279-285.
5 Autorul se referă la grenada patentată de căpitanul belgian Leon Roland, grenadă care a dus la dezvoltarea faimoasei grenade Mills (No.5) britanice. Patentul căpitanului Roland este înregistrat în Marea Britanie cu nr. GB1913/18766 la data de 18.08.1913.
6 Grigore G. Stratilescu, op. cit., pp. 33-34.
7 Ibidem.
8 cornel I. Scafeș, Efortul depus în vederea asigurării necesarului de armament, tehnică de luptă și muniții al armatei române în anii neutralității (1914-1916), Materiale de Istorie și Muzeografie XXVII, Muzeul Municipiului București, 2013, p. 74.
9 Marele Stat Major – Serviciul Istoric , România în Războiul Mondial 1916-1919, Volumul I, Imprimeria Națională, București, 1931, p. 65 și p. 78.
10 Marele Stat Major – Serviciul Istoric , România în Războiul Mondial 1916-1919, Volumul I, Imprimeria Națională, București, 1931, p. 52.
11 Pentru a nu creea confuzii în cazul datelor extrase din periodice, data este furnizată atât după calendarul iulian, cât și după cel gregorian.
12 Gazeta Transilvaniei, Anul LXXIX, Nr. 163, Brașov, Sâmbătă 30 Iulie 1916, p. 2.
13 A fost avansat la gradul de căpitan la data de 1/14 aprilie 1915.
14 Unele surse îl intitulează George, însă am ales numele cu care figurează în Anuarul Armatei din anul 1914.
15 Restul de 42 de militari au murit ulterior, fiind la acea dată în spital.
16 Mulțumiri domnului Marian Şteică, autorul descoperirii, pentru furnizarea informației.
Mulțumesc!
Jocuri de cuvinte – inimă
https://webdidacticanova.blogspot.com/2025/04/jocuri-de-cuvinte-inima.html
🙏
Argou
pieptănat cu grenada expr. (adol., glum.) cu părul vâlvoi, ciufulit.