Jocuri de cuvinte – sarea (2)
Geografie lingvistică
Sarea în expresii (pamflet)
Moto: Epigrama mea să fie/ Şi ea de valoare mare,/ O fac în bucătărie,/ Unde-i pun... piper şi sare!” (Sare şi piper, de Florea Radu, din Izvorul cu epigrame, 2011)
„Sarea pământului”, adică ceea ce este mai de preț, mai valoros, au fost guvernul Orban, guvernul Cîțu, acum guvernul Ciucă al lor – al celor care l-au decorat sau „guvernul Ăăăăăă..”, dar mai ales Cîțu separat și Voiculescu bașca, ăla care a scos bolnavii operați din cel mai bun spital cu o secție ortopedică excelentă, la nivel european. De Ghinea... PNRR, ținut secret! Știau doar Cîțu și golfistul guvernator.
Că fură aleși întâi de Ion de Cisnădie să guverneze peneliștii și useriștii, deoarece au promis „marea cu sarea” și i-ați crezut, până și pensionarii cărora li s-au mărit pensiile doar cu o virgulă sau părinții cărora cât pe ce să li se fi mărit alocațiile copiilor.
După cum se poartă ăștia de acum, precis „vă sunt dragi ca sarea-n ochi”, adică vă sunt nesuferiți. Că le-a venit lui Ciucă și Ciolacu să vă mărească pensiile și salariile „cum îi este câinelui a linge sare”. Nici măcar inflația n-a fost luată în calcul, așa că nu e mărire... Doar pentru primarii lor e mărire! Iar la alaiurile viitoare precis nu-i veți primi „cu pâine și sare”, poate doar cu „sare aruncată-n ochi”, adică cu deosebită „cinste”.
Dar „sarea și piperul” guvernării fură useriștii și liberalii, acum liberalii și pesediștii, acceptați și de președintele meu de bloc, ordin din W. DC, că altfel se ducea dracului șandramaua „fără PSD”, chiar și fondul amerindian Proprietatea. Așadar, coaliția asta a pus legile salarizării și pensiei „la sare” pentru viitor! Degeaba simulează PSD! Ghinea, cu 9,4%, rămâne valabil...
La alegerile viitoare va veni să-i voteze lumea „cât îi sarea și marea”. Ăla de la muncă e nelipsit pe la posturi TV pentru explicarea pensiilor de anul aista, „ca sarea-n bucate”, adică e potrivită chestia, adecvată, mai ales la România TV, cu ei fiind contractul baban cu propaganda PSD.
Da, pensionari, precis vă sunt dragi miniștrii „ca sarea-n ochi”, adicătelea antipatici, nesuferiți, unii „doctori” pe daiboj. Cu vorbele lor meșterite știu băieții „să vă pună sare pe rană”, provocându-vă o durere sufletească sau iritare, reactualizând problema delicată a măririi pensiilor, insistând asupra problemei.
Și Voiculescu, ăla doar cu adeverință de studii, răspundea-n dodii când îl întreabau jurnaliștii de înmormântarea celor răpuși de covid, de parcă „i-a pus cineva sare pe coadă”, enervându-se din te miri ce! Ba un userist de pe la cameră se amesteca în toate „ca sarea-n bucate”, ridicând problema că de ce există spitale militare în subordinea M.Ap.N., M.A.I., SRI ș.a., că să fie toate în subordinea ministrului sănătății!
Păi se cred useriștii ăștia „sarea pământului”, un element esențial al comunității sociale? Dă-i nas lui Ivan, că se urcă pe divan! Măi, copii useriști, amatori de educație sexuală, în curând tutorele vostru „va fi cu mâna de sare”, adică va avea ghinion, cuvântul ăla cu care răspundea el la întrebarea de ce nu își iau și ceilalți profesori case din meditații cât pe ce transcedentale.
Sarea în viață și în (c)arte
Moto: „Epigrama mea să fie/ Şi ea de valoare mare,/ O fac în bucătărie,/ Unde-i pun... piper şi sare!” (Sare şi piper, de Florea Radu, din Izvorul cu epigrame, 2011)
Există peste 30 de trimiteri la sare în Biblie, inclusiv cu expresia bine-cunoscută „sarea pământului". În plus, există multe alte referințe literare și religioase la sare, inclusiv utilizarea sării pe altare reprezentând puritatea și utilizarea „sării sfinte" de către Biserica Unificată.
Legămintele din Vechiul și Noul Testament erau adesea pecetluite cu sare. În celebrul tablou al lui Leonardo Da Vinci, „Cina cea de Taină", Iuda tocmai a vărsat un castron de sare, ce era un semn de rău și ghinion. Până în ziua de azi, tradiția spune că atunci când oamenii varsă sare, ar trebui să arunce un vârf de cuțit peste umărul stâng pentru a îndepărta orice diavol care s-ar ascunde în spate.
Scriitorii români au pomenit de sare. Ispirescu ne amintește cum încep toate basmele („A fost odată un moș și o babă. Ei erau săraci... Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare și mălai, n-aveau legumă.”).
Chiar și capra și cei trei iezi șturlubatici aveau nevoie de sare, ideea fiind consemnată într-un proces verbal de Ion Creangă, în monologul „codificat” al caprei auzit de lup („.../Mama v-aduce vouă..../ Drob de sare în spinare.”). Negruzzi depune mărturie că imita și el capra („Cel mai departe drum/ Făceam la iarmaroace,/ când sare-mi cumpăram.”).
Cina cea de taină (Leonardo da Vinci, 1495–1498)
Cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu culegea folclor transilvan amintind și de sare („Fără pită, fără sare,/ Numai cu pușca-n spinare.”). Dar asta era pe când nu apăruse melodia contemporană Pușca și cureaua lată (https://www.youtube.com/watch?v=1zcZ8zNVidg).
Francezii au cuvântul sel pentru sare, moștenit succesiv din medievalul francez sel, provenit din vechiul francez sel, șparlit din latinescul sāl, „sare, apă de mare, mare, spirit, finețe, plăcere picantă, eleganță, delicatețe a gustului”, „împrumutat” din indo-europeanul comun *seh₂l-.
Bernard Briais, în Contrabandiştii de sare, scrie despre viaţa falsului lucrător de sare la vremea gabelei, taxă pentru sare: „Deoarece depozitele de sare nu distribuiau mai puțin de un sfert de minot, existau magazine, numite «regrats», unde sarea era vândută cu amănuntul.” (Comme les greniers à sel ne distribuaient pas moins d'un quart de minot, il existait des boutiques, appelées «regrats», où le sel se vendait au détail. [Bernard Briais, Contrebandiers du sel : La vie du faux saunier au temps de la gabelle, Paris : Éditions Aubier Montaigne, 1984, page 18]).
Cristaux de sel (cristale de sare)
Să nu confundăm sarea cu „sărurile” care aduceau în simțiri cucoanele, de care pomenește André Gide în romanul Beciurile Vaticanului: „Perplexă, contesa întinse mâna după un coș de lucru pe o masă de pe soclul de lângă ea, căută în coș un balon de săruri, ezită să-l ofere oaspetelui ei și, în cele din urmă, hotărî să-l inspire ea însăși.” (Perplexe, la comtesse atteignit sur un guéridon près d’elle un panier à ouvrage, chercha dans le panier un flacon de sels, hésita à l’offrir à son hôte, et prit enfin le parti de le respirer elle-même. [André Gide, Les Caves du Vatican, 1914]).
Tot de astfel de „leacuri” scrie și Germaine Acremant în ronanul Aceste doamne cu pălării verzi: „La aceste vorbe, precum corbul din fabulă, vărul meu Telcide nu va mai simți bucurie, își va deschide larg ciocul și va cădea slăbit... Îi vei oferi câteva săruri, pe care nu vei fi uitat să le aduci cu tine. tu... O vei face să se întoarcă la ea și la tine...” (A ces mots, comme le corbeau de la fable, ma cousine Telcide ne se sentira plus de joie, elle ouvrira un large bec et tombera faible... Vous lui présenterez des sels, dont vous n’aurez pas oublié de vous munir... Vous la ferez revenir à elle et à vous... [Germaine Acremant, Ces dames aux chapeaux verts, 1922, réédition Le Livre de Poche, page 260]).
Salz, Salzburg
Germanii zic sării Salz. Cuvântul este moștenit succesiv în medievalul germanic salz, din vechiul germanic salz (achin cu vechiul saxon salt, vechiul olandez salt, vechiul englezesc sealt, vechiul norvegian salt), din proto-vest-germanicul *salt, din proto-germanicul *saltą, din proto-indo-europenele *séh₂l-, *séh₂ls.
Else Buschheuer, în romanul Reputație, scrie: „Citesc ziarul și ciugulesc sarea din bețișoarele de covrigei.” (Ich lese Zeitung und knabbere das Salz von Salzstangen ab.“ [Else Buschheuer: Ruf! Mich! An!. Roman. Wilhelm Heyne Verlag, München 2001, ISBN 3-453-19004-1, Seite 36]).
Prietenul Bauer îmi transmite ceva din biblia pe care o are în bibliotecă, în ediție germană veche, din 1815: „Ihr seid das Salz der Erde” (Bibel: Mt 5,13-16), adică „Voi sunteți sarea pământului” (Biblia: Evanghelia după Matei, capitolul 5:13-16).
Trecând la ruși, întâlnim cuvinte ca sol' – соль sau povarennaya sol' - поваренная соль. Sol' – соль este pprezent și în bielorusă și în ruteană și este moștenit din proto-slavicul *solь, acesta la rându-i din proto-indo-europenele *séh₂l-, *séh₂ls.
Mai folosit este, pentru scopurile noastre, povarennaya sol' - поваренная соль, „sare de gătit, sare de bucătărie”. Obrucev, în Plutonia, ne amintea cu un secol în urmă: „Clorul poate fi obținut din sarea de masă, care se găsește în mare.” (Хлор можно добыть из поваренной соли, которая имеется в море. [В. А. Обручев, «Плутония», 1924 г., НКРЯ]).
Sol' – соль
În Chimie și viață se scria în 1968: „Cel mai comun mineral de sare de pe Pământ se numește halit. Nu numai că formează depozite puternice, dar este prezent și în aproape toate celelalte minerale de sare. Compoziția sa este NaCl, cu alte cuvinte, este sarea obișnuită de masă, pe care o numim pur și simplu sare.” (Самый распространенный на Земле солевой минерал — это галит. Он не только образует мощные залежи, но и присутствует чуть ли не во всех прочих солевых минералах. Его состав NaCl, иными словами, это обычная поваренная соль, которую мы привыкли называть просто солью. [«1968» // «Химия и жизнь», НКРЯ]).
Istoria sării
Moto: „E om bun (se spune)./ Dacă un necaz apare,/ El întotdeauna sare.../ Peste rană-ţi pune!” Cinicul, de Gheorghe Leu, din Pledoarie pentru epigramă, 2007)
Istoria sării e interesantă. Încă din 6050 î.Hr., sarea a fost o parte importantă a istoriei lumii, la diferite civilizații. Sarea era mai valoroasă decât aurul, ferea de rău, ajuta la legarea unor prietenii și era folosită și la descântece.
Chiar și astăzi, istoria sării o simțim lunar sau săptămânal, când primim „salariul”. Cuvântul „salariu", este moștenit din franțuzescul salaire, italienescul salario, acestea din latinescul salārium, substantivizare a lui salārius, „de sau legat de sare”.
Rațiile speciale de sare date primilor soldați romani erau cunoscute sub numele de „salarium argentum", precursorul cuvântului „salariu" de mai târziu, valabil și acum.
Sarea a fost foarte apreciată și producția sa a fost restricționată din punct de vedere legal în cele mai vechi timpuri, așa că a fost folosită istoric ca metodă de comerț și monedă.
Na, drăcie, că și cuvântul „salată" provine tot din „sare", de pe când strămoșii peninsulei italiene, actualii macaronari, își sărau verdeațurile, frunzele și legumele. Noi am moștenit cuvântul salată din grecescul saláta - σαλάτα, moștenit și el în final din latinescul salāta, „(ceva) sărat”, derivat din salō, „(eu) sărez”, sal, „sare”. Și în aromână există salatã! Ba unii strămoși făceau probabil și bancuri „nesărate”, ca neomarxiștii și useriștii acum!
De la halit, sare gemă (stânga), până la solnițe (dreapta)
În orice restaurant mergi sau în pandemie doar acasă ai pe masă solnița cu sare! Intră în dieta nu numai a oamenilor, ci a animalelor și chiar a multor plante. Sarea este unul din cei mai eficienți și mai utilizați conservanți alimentari. Întrebuințările industriale sunt aproape fără număr și nu le amintim aici.
Sarea este subiect de desene animate umoristice, poezie și film. Despre sarea în bucate putem scrie mii de pagini. Sarea a fost un element atât de important al vieții încât a fost subiectul multor fabule, povești populare și basme. Lăsăm istoricii să se pronunțe, noi ne vedem de geografia lingvistică.
Expresia „nu merită sarea" provine din practica de vânzare a sclavilor pentru sare în Grecia antică. Nu demonstrăm aici, dar din latinul „sal", au derivat și alte cuvinte ca „sos" și „cârnați". Sarea a fost o marfă comercială importantă purtată de exploratori. Sarea a jucat un rol vital în ritualul religios în multe culturi, simbolizând puritatea.
Sarea în religie și în războaie
Moto: „Epigramiştii buni vor merge-n iad,/ Că-s plini de duh, de li se duce buhul!/ Speranţele să meargă-n cer tot scad:/ În rai se duc acei săraci cu duhul!” (Ce ţi-e scris..., de Valeria Moroşan)
Sarea a avut mult timp un loc important în religie și în cultură. Din cauza ei s-au declanșat tăzboaie. Grecii foloseau sarea în ritualuri. Jertfele din templele evreiești implicau folosirea sării. În ziua de sabat, credincioșii evrei își înmoaie pâinea în sare ca amintire a acelor sacrificii. În Vechiul Testament, soția lui Lot a fost transformată într-un stâlp de sare.
În tradiția budistă, sarea respinge spiritele rele, motiv pentru care se obișnuiește să se arunce sare peste umăr înainte de a intra în casa proprie după o înmormântare. Chestia sperie orice spirite rele „agățate” de spatele tău.
Și religia shinto folosește sare pentru a purifica o zonă. Înainte de a intra în ring pentru un meci, luptătorii sumo aruncă în spate sarea ținută într-o mână, acesta fiind de fapt un rit shinto pentru alungarea spiritelor răuvoitoare. În 1933, Dalai Lama a fost îngropat stând într-un pat de sare.
Astăzi, un dar de sare în India este un simbol puternic de noroc și o trimitere la eliberarea Indiei de către Mahatma Gandhi, care a făcut o plimbare simbolică la mare pentru a aduna sare fără taxe pentru săracii națiunii.
Ca o marfă prețioasă și portabilă, sarea a fost mult timp o piatră de temelie a economiilor țărilor. Civilizația a început de-a lungul marginilor deșertului datorită depozitelor naturale de sare găsite acolo.
Se crede, că primul război, probabil purtat în apropierea orașului antic Esselt de pe râul Iordan, ar fi putut avea loc pentru rezervele prețioase de sare ale orașului.
În 2200 î.Hr., împăratul chinez Hsia Yu a perceput una dintre primele taxe cunoscute, taxa pe sare. Sarea este încă folosită ca bani printre nomazii câmpiilor Danakil din Etiopia.
Negustorii greci de sclavi vindeau sclavii pe sare. Multe exemple ar putea fi date, din Franța, cu taxa pe sare, „gabelle”, dessființată de revoluția franceză și reînființată de noua republică, construirea canalului Erie în SUA, „șanțul construit de sare".
Și monarhia britanică s-a sprijinit pe taxe mari pe sare, ducând la o piață neagră plină de viață pentru cristalul alb. Protestând împotriva dominației britanice în 1930, Mahatma Gandhi a condus un marș de 200 de mile spre ocean pentru a colecta sare neimpozitată pentru săracii Indiei.
Efectele deficitului de sare sunt evidențiate în vremuri de război, când oamenii și economiile naționale erau în tensiune. Mii de soldați ai lui Napoleon au murit în timpul retragerii din Rusia din cauza deficitului de sare, cu vindecarea grea a răniloir și cu rezistență redusă la boli.
Instalațiile de producție a sării din Virginia și Louisiana au fost primele ținte ale Armatei Uniunii. Nordul a luptat timp de 36 de ore pentru a captura Saltville, Virginia, unde sarea era considerată crucială pentru armata rebelă, încât președintele Jefferson Davis s-a oferit să renunțe la serviciul militar pentru oricine dorește să aibă grijă de „ceainicele” de sare de coastă pentru a alimenta efortul de război al Sudului.
Sarea pe la noi
Moto: „Că e prolix şi fără sare,/ Calomnios, îmi spune un amic,/ Eu îl contest şi încă tare:/ El are multă sare... la Slănic.” (Avocatului Popescu – Slănic, de Constantin Monea, din Urmaşii lui Cincinat, 2004)
Se spune că cele mai vechi dovezi din lume sunt din două situri din Moldova Subcarpatică, Lunca și Țolici, cu vestigii de acum opt milenii. Pentru Lunca, anul cheie 6.050 î.Hr. nu poate fi pus sub semnul îndoielii, mai ales că lucrările care îl menționează au fost semnate, pe lângă arheologi români, și de specialiști reputați din Franța și Marea Britanie.
Sarea gemă sau halitul este o minune a geologiei, mineral „absolut incoruptibil”, adică nu se oxidează, nu se strică, se conservă foarte bine, nu este influențat foarte tare nici de calitatea aerului. Sarea se dizolvă în apă, fiind unul dintre puținele minerale solubile.
În Europa există regiuni salifere bogate pe teritoriul Poloniei, Ucrainei, României, Austriei, Germaniei, Franței și Spaniei. Există și multe spații întinse deficitare în acest mineral, cum ar fi Ungaria sau multe țări din Balcani. Chiar acum, în ianuarie 2023, în Ucraina se duc lupte între ruși și ucraineni pentru un „oraș al sării” din Dombas...
Pe teritoriul României, depozitul foarte mare de sare s-a format în urma sedimentării pe fundul mării Parathetys, care acoperea Europa. Zăcămintele de sare nu sunt la fel, unele au zeci de mii de miliarde de tone și altele au doar câteva sute de tone și se pot epuiza în câțiva ani. Este important faptul că au fost de-a lungul Carpaților multe concentrări foarte mari de sare la adâncimi accesibile pentru omul de acum câteva mii de ani care nu avea uneltele pentru a face foraje la sute de metri.
Salina Turda (foto HotNews)
Zăcăminte foarte bogate de sare se află în Transilvania, în zonele subcarpatice ale Moldovei, Munteniei și Olteniei. Cele mai bogate dintre acestea sunt în Subcarpații Vrancei, Buzăului, Prahovei și ale zonei Râmnicu Vâlcea, locuri celebre pentru cantitatea uriașă de sare.
Geologii folosesc pentru teritoriul zăcămintelor de sare din zona Carpaților saline. Salina este mina de sare, derivată din franțuzescul saline. În România există asemena erxploatări, precum Ocna Dej, Ocna Mureș, Ocnele Mari, Slănic, Târgu Ocna, Turda, Cacica etc. Puteți consulta și pagina Saline din România.
Există și unele abandonate: Salina Coștiui, Salina Ocna Șugatag, Salina Rona de Sus, Salina Ocna Sibiului, comuna Cojocna și comuna Sic din județul Cluj, Salina Doftana.
Așadar, pe teritoriul actual al României au funcționat de-a lungul timpului mai multe zeci de mine mari de sare precum și multe alte locuri în care exploatarea se făcea la suprafață, exclusiv pentru nevoile locale. Multe dintre mine sunt prăbușite, la suprafață formându-se lacuri sărate, lângă care s-au dezvoltat și baze de tratament.
În denumiri e prezent cuvântul ocnă, moștenit din vechiul slavonic bisericesc okno - окно, moștenit din proto-slavicul *okъno, „fereastră”. Ocna era o mină de sare sau o închisoare în care pușcăriașii sau „ocnașii” erau obligați să exploateze sarea. Eu am vizitat în anul 1959 salina Cacica, dar și fabrica de bere, unde am băut și câte o sticlă după vizitare. Eram în ultima clasă a liceului militar din Câmpulung Moldovenesc.
Sarea se extrage și din mare. Marea Neagră, față de alte mări europene, este o mare dulce și înțelegem asta dacă ne gândim că la Mediterană malul este pietros și acele zone sunt pline de sare cristalizată.
Sarea în onomastică
Moto: „Însemn purtat de-o-ntreagă lume/ Ce dificil îl denumeşti,/ Că una e cum te numeşti/ Şi alta e să ai un nume.” (Numele, de A.C. Dragodan din Dicţionar de epigrame, 1981)
Sarea a contribuit la acordarea de nume unor detalii geografice (toponime), mai ales pentru localități (oiconime). Cel mai renumit oiconim este Salzburg (Salz, „sare”, + Burg, „oraș”, adică orașul sării).
Sociologul Palada își laudă Telega, comparând comuna sa cu Salzburgul. Denumirea vine de la teleguța cu care se căra sarea, care se exploata de sute de ani. A luat drumul Imperiului Otoman, cărată pe Drumul Sării, la căruțele cu sare de Telega adăugându-se căruțele cu sare de Slănic Prahova. Și omul zice că noi rămăserăm tot săraci și proști (https://www.facebook.com/page/690691330970663/search/?q=moartea%20tat%C4%83lui).
Multe oiconime sunt legate de sare, ca Ocna Sibiului, Ocna Mureș, Râmnicu Sărat, localitățile care se numesc Slănic sau Sărata, Slon, Sascut (fântână sărată în limba maghiară). Tuzla înseamnă „sărărie", de fapt numită după „tuz", cuvântul turcesc pentru sare, moștenit din turcicul otoman tuz - طوز, din proto-turcicul *tūŕ, „sare”).
Și s-a extins în alte limbi vecine, ca turcmenă (duz), cazahă (tūz - тұз), uzbecă (tuz), chirghiză (tuz - туз), tuvenă (dus - дус), iacută (tuus - туус), ciuvașă (tăvar - тӑвар), buriată (dabhan - дабһан), evenki (turukə – турукэ) etc.
Și alte detalii geografice sau topografice sunt legate de sare, de exemplu Dealu Sărat pentru forma de relief numită deal, hidronimele Sărata sau Slănic pentru râuri sau Lacu Sărat pentru un lac.
Sarea pe șosele
Slatina este un municipiu bine cunoscut. În Moldova i se spune slatină apei sărate din fântână sau din izvor, în Transilvania numindu-se murătoare. Cuvântul slatină este moștenit din vechiul slavonic bisericesc slatina - слатина, acesta din proto-slavicul *soltina, „mlaștină sărată”, derivare din *solь, „salt”. Așa că ne familiarizăm cu oiconimele Slatina sau Slătioara (Slătioara, Olt, Slătioara, Vâlcea).
Și alte țări au astfel de denumiri. În afară de renumitul Salzburg, exemplificăm cu orașul iordanian As-Salt, pe drumul dintre Amman și Ierusalim, denumit Saltus în perioada bizantină. La câțiva kilometri de Sighet, în Ucraina, se află salina Solotvino (Slatina, în română).
Solotvino – Солотвино (Maramureșul de Nord, Ucraina)
În S.U.A. există Saltville în statul Virginia, cu 2.077 locuitori în 2010, în Canada Windsor Salt (de fapt o companie de exploatare a sării în Pointe-Claire, Quebec, Canada), orașul antic Esselt pe râul Iordan, iar în Bolivia Salar de Uyuni. În Djibouti există Lacul Assal, lac cu crater vulcanic, cel mai jos punct din Africa, la o altitudine de 157 m sub nivelul mării.
Peste tot sunt nume de familie legate de sare. Toți știți de cele două personalități, Dinu Săraru și Ileana Sărăroiu. V-o recomandăm pe Ileana Sărăroiu cu melodia (https://www.youtube.com/watch?v=wJydySRaDPc) Unde e Târgoviştea.
Culmea e că Dinu Săraru e din comuna Slătioara, județul Vâlcea. Oricât l-ar contesta unii, multora ne-au plăcut romanele sale pe teme țărănești Niște țărani, Dragostea și revoluția și Clipa, ultimul și ecranizat sub regia lui Gheorghe Vitanidis (vezi la http://www.anuntulvideo.ro/filme/65977-clipa-1979film-romanesc164-minute-).
Pe alde Sare îi pueți găsi și în rețelele de socializare, din care faceți parte. Noi vă prezentăm doar exemple.
Alde Salz, „sare”, în facebook
Dacă mergeți la pagina https://namecensus.com/last-names/salz-surname-popularity/, veți constata că numele de familie Salz se întâlnește în mii de rezultate din baza de date a populației SUA. La noi? Digitalizare în așa hal? Canci! Pentru nume similare găsiți alte rezultate.
Alde Săraru în facebook (Ruxandra e fiica scriitorului)
Adio, sare!
Moto: „Se deschide largă zarea/ Pentru răi şi pentru buni:/ Unii cu privatizarea,/ Alţii cu... privaţiuni!” (Post-decembristă, de Theodor Codreanu, din Antologia epigramei româneşti, 2007)
Ia consultați https://www.bzi.ro/vindeti-tot-stingeti-lumina-si-plecati-din-tara-premierul-nicolae-ciuca-vrea-sa-vanda-pachetul-majoritar-salrom-care-este-miza-4514761 și veți constata că premierul Nicolae Ciucă prevede un tun de zile mari prin listarea la bursă a SALROM, spun unele surse de pe piață (la https://www.salrom.ro/ găsiți ceva informații și nu prea).
Asta în condiţiile în care miza este una deosebit de mare. Grafitul este un important component al industriei maşinilor electrice. Marile firme internaţionale de profil duc o luptă imensă pe acapararea a câtor mai multe resurse de sare și implicit grafit. Ca să înţelegem exact ce se întâmplă în România, trebuie să precizăm că 49% din SALROM este deţinută de Fondul Proprietatea.
Fondul Proprietatea este deținut la rându-i de Franklin Templeton Investments, o companie din Marea Britanie cu sediul în Luxemburg și care este deținută, din umbră, de nimeni alții decât de familia Rothschild. În România, Fondul Proprietatea deține numeroase active de o importanță deosebită.
Sunt zvonuri rezonabile că se pune la cale vânzarea pachetului majoritar al SALROM (Autoritatea Română a Sării). Cum statul român, vezi mai sus, dispune prin minister de 51%, iar 49% de Fondul Proprietatea, se merge pe sârmă pentru că vânzarea a 1-2% procente înseamnă că statul își ia mâna de pe SALROM, adică de pe ultima bogăție, resursă importantă care ne-a mai rămas.
Ceea ce este relevant este că dacă se vinde SALROM, se vând toate minele părăsite care sunt niște locuri extraordinare de depozitare a gazelor într-o perioadă în care strategic este să cumperi gaze atunci când sunt ieftine și să poți să le vinzi când sunt scumpe.
Oare cine vrea să ia SALROM, să dețină pachetul majoritar în final? Ghici ciupercă ce-i, a fost comentariul făcut de Sorin Roșca Stănescu. Of! Amatori rezonabili sau neamatori de sare, să fiți iubiți, că trebuiți, cumva, cuiva, undeva, cândva!
Pentru lingviști, prima parte a articolului este la adresa:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-sare-1?edited=1
Fișierul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - sare.pdf
NC
-->
Comentarii
Tot îmbrățișări! Tot cu foc! Mulțumesc!
M ulțumesc! Îmbrățișări! Cu foc!
Colegul Adrian Erbiceanu, scriitor în Canada, îmi trimite:
Nițu, dragă, văzând în jur atâta sare, am sărit și eu:
Șeful nostru, cel drăguț,
Lăudându-se că-i mare,
A sărit din lac în puț...
Cine n-are minte, sare!
La mulți ani cu sănătate! Adi
Adrian Erbiceanu <adrian_erbiceanu@yahoo.ca>
Vă mulțumesc și vă îmbrățișez!
Suspendatul pe FB