Jocuri de cuvinte – stupid, prost
Geografie lingvistică
Stupid, prost, idiot, nătâng
Moto: „Întrebarea este veche,/ Serioasă - nu glumesc -/ Dacă proştii n-au pereche,/ Oare cum se înmulţesc?!” Despre proşti, de Nelu Vişan din Antologia epigramei româneşti, 2007)
Vrem sau nu vrem, câteodată întâlnim câte un om stupid, lipsit de inteligență, greoi la minte, nătâng, mărginit, dobitoc, prost, idiot și cum mai doriți. Adesea adverbial, stupid înseamnă și ceva lipsit de sens, de rațiune, de conținut, adică absurd. Referitor la manifestări ale oamenilor, sunt fapte care dovedesc sau trădează lipsă de inteligență, de pricepere.
Cioran despre prostie
Cuvânt întâlnit în română la unul din frații Golescu, după DEX '09 (2009) are etimologia: „din fr. stupide, lat. stupidus”. Așadar, am moștenit cuvântul stupid din cuvântul francez stupide, moștenit din latinescul stupidus, „lovit fără sens, uimit”, de la stupeō, „a fi uimit sau confuz, a fi lovit fără sens”.
Referitor la oameni, sinonime ar fi destule, inclusiv arhaisme, precum: nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, nesocotit, netot, prost, prostănac, tâmpit, năuc, tâmp, nătântoc, prostan, prostănatic, (regional) bleot, bobletic, bobleț, cherapleș, chiomp, moroiman, natantol, năbârgeac, năgăfoi, năhui, năprui, năsărâmb, năsilnic, nătăbâz, nătânt, nătrui, nătruț, năvleag, năvligos, nebleznic, nerodoi, păteașcău, pleonicios, pliurd, ponc, prostovoi, puncău, șuietic, tavău, tanteș, tălășman, tălâmb, tărăntuc, tăul,telpiz, tontan, tontălan, tontolete, tontolog, (familiar) fleț, găgăuță, gogoman, șui și ce mai știți.
În diferite limbi stupidului, prostului nătângului ș. a. li se spune:
❁ achocr, achoq, achocre în gallo (dialect francez la est de Bretania);
❁ ahmak în turcă și în malai (din arabicul ʾaḥmaq – أَحْمَق, „nebun”), ahmaq - аҳмақ în tadjică, mahmaq - احمق în persană, ahmoq în uzbecă, aqmaq - акмак în chirghiză, axmaq - ахмак în tătară, axmaq în azeră (toate, pe diferite căi, din arabă);
❁ ainbhiosach în irlandeză;
❁ ajñāna - अज्ञान în sanscrită;
❁ akılsız în turcă, akylsyz în turcmenă;
❁ aknātsa în tochariană B;
❁ albern în germană;
❁ amaideach în galică scoțiană;
❁ anóētos - ἀνόητος, asúnetos – ἀσύνετος, bláx - βλάξ, bebrós - βεβρός în greacă antică;
❁ aptal în turcă („tâmp, prost”, din turcicul otoman abdal, aptal - ابدال, din arabicul ʾabdāl - أَبْدَال pl, la singular badal - بَدَل, „un înlocuitor; un om bun, religios; sfânt”);
❁ babayu în asturiană;
❁ baegoule, bagoule în gallo, baoghalta în galică scoțiană;
❁ baka - 馬鹿 (ばか), bakageta - 馬鹿げた (ばかげた), manuke - 間抜け (まぬけ), oroka - 愚か (おろか), aho - 阿呆 (あほ) în japoneză;
❁ bardus în latină;
❁ be-vaqūf - بے وقوف, nāsamajh – ناسمجھ, mūrkh - مورکھ în urdu;
❁ bebal, bodoh, tolol în indoneziană;
❁ beneit în catalană;
❁ béno în sundaneză;
❁ bèstia în catalană, bête în franceză, biesse, loigne în valonă;
❁ bezúmnyj - безумный
❁ blennus în latină;
❁ bleot (regional, din germanicul blöd,m „stupid”), bobletic, bobleț în română („prost, bleg, nătărău”, din neogrecescul apopliktikós - ἀποπληϰτιϰός, „apoplectic”), blöd în germană, blödsinnig în germană;
❁ blesav - блесав în sârbo-croată;
❁ bobo în tagalogă, bobo, bubè în papiamento;
Lucruri comune
❁ bodho, goblog, sontoloyo în javai;
❁ bodoh, ahmak, baghal, bahlul, bangang, bebal, benak, bengap, bingung, bongak, bongok, congong, dogol, dongok, dungu, goblok, hamik, jahil, palui, pandik, pongah, pusung, sementung, songor, tolol, tongong în malai;
❁ bön în turcă (din turcicul otoman böñ - بوڭ, din proto-turcicul *bȫn, „prost”, înrudit cu turcmenul mȫn);
❁ brúchan în tsolyáni;
❁ budalla în albaneză;
❁ buta în maghiară (etimologie necunoscută, sinonime: badar, bamba, együgyű, értetlen, esztelen, hülye, korlátolt, ostoba, stupid, szamár), butast în slovenă;
❁ býttur în feroeză;
❁ cȃː - ຈ້າ în laoțiană;
❁ chambòn în papiamento;
❁ cherapleș în română ( „prostănac”, din maghiarul kereplös);
❁ chiomp în română (din rusescul temnyy - темный, întunecat, întunecos [Scriban (1939)]);
❁ chǚn - 笨, 蠢, Dai - 呆, Yǘ - 愚, yúbèn de - 愚笨的 în chineză;
❁ cwan·ne în picardă;
❁ cretin în engleză și în română, kretin - кретин în rusă (toate din franțuzescul crétin, „cretin, idiot”), crétin în franceză (din crestin, o formă dialectală alpină a lui chrétien, „creștin”, din latinescul christiānus, în sensul dispărut akl „oricăruia din împărăția lui Hristos”, adesea cu sensul de „săracul!”);
❁ daun - даун în rusă;
❁ dobitoc în română (din proto-slavicul *dobytъkъ);
❁ doilleir în galică scoțiană;
❁ dom în afrikaans și în neerlandeză, dum în daneză, norvegiană și suedeză (din vechiul nordic dumbr, „prost, stupid”, din germanicul dumm), dumb în engleză, dumbur în islandeză, dumjš în letonă, dumm în germană (din proto-germanic *dumbaz, din proto-indo-european *dʰewbʰ-, „stupid, prost”!);
Marin Sorescu despre dobitoci
❁ don în sranan;
❁ doof în germană (din germanicul vulgar doof, „surd”, din dôf, medieval germanic, din vechiul saxon dof, din proto-vest-germanicul *daub. înrudit cu germanicul elervat taub);
❁ dull în engleză (din medievalele engleze dull, dul, dyll, dill, dwal, from din englezescul dol, „plictisitor, prost, greșit, eretic; bănuitor”, din proto-germanicul *dulaz, variantă a lui *dwalaz, „uluit, nebun, prost, indus în eroare”, din proto-indo-europenele *dʰwel-, *dʰewel-, „a estompa, a întuneca, a înnebuni, a învârti”);
❁ duppaññā în pali;
❁ dúr în irlandeză;
❁ durak – дурак, durik - дурик în rusă, durnoj – дурной în rusă, durnowaty în poloneză, durný – дурны în bielorusă, durny în poloneză, durnýj - дурний în ucraineană (din proto-slavicul *durьnъ, „stupid, nebun”, din *durь, „stupiditate, nebunie”, + *-ьnъ);
❁ dwoaze în flamandă occidentală;
❁ eoriseokda - 어리석다 în coreană;
❁ ergel în bască;
❁ estólido în spaniolă, estult în catalană, estulto în portugheză, stulta în esperanto, stultus în latină (toate din latinescul stultus, „prost, de neluat în seamă, desdconsiderat”);
❁ estúpid în catalană, estúpido în portugheză și în spaniolă, éstupite în picardă, stupid în engleză și în română, stupida în ido, stupide în franceză, stupidní în cehă, stupido în italiană, stupidu în malteză, stupite în picardă (în final din latinescul stupidus, „lovit nesimțit, uimit”, de la stupeō, „a fi uimit sau confuz, a fi lovit fără sens”);
❁ fleț (familiar) în română;
❁ frekjt în plautdietsch;
❁ ḡabiyy - غَبِيّ în arabă;
❁ gagal în turcmenă;
❁ ḡašīm - غش, aḥmaʾ - احمق în arabă egipteană;
❁ găgăuță în română;
❁ gewc - گهوج în kurdă;
❁ gilí în spaniolă;
❁ glup - глу̑п în sârbo-croată, glúp în slovenă, glúpav - глупав în bulgară și în macedoneană, glupéc – глупец în rusă, głupi, głupia, głupie în poloneză, glupoj - глупой în erza, glupŭ - глоупъ în slavă veche și în slavonică veche bisericească, glupŭ - ⰳⰾⱆⱂⱏ în slavonică veche bisericească glagolitică, głupy în sorabă de jos, glupyj – глупый în rusă, glʉ̇pï în slovinciană, hloupý în cehă, hlúpy – глу́пы în bielorusă, hlúpy în slovacă, hłupy în sorabă de sus, hlúpyj - глу́пий în ucraineană;
❁ gocki în corni;
❁ gogoman în română;
❁ gòrach în galică scoțiană;
❁ gormless în engleză;
❁ heimskur în islandeză;
❁ himar - հիմար în armeană;
❁ idioat în frizonă, idiot în engleză, cehă, daneză, franceză, norvegiană, papiamento, română, slovacă și suedeză, idiot - идиот în rusă, idìot – идѝот în sârbo-croată, idiota în esperanto și în portugheză, idiotisch în germană (din latinescul idiota, din grecescul antic idiṓtēs - ἰδιώτης, „un cetăţean oarecare, unul care nu are cunoştinţe profesionale, profan”, din ídios - ἴδιος, „propriu, care ține de sine, privat”);
❁ imbeciel în olandeză, imbecil în cehă, portugheză și română, imbècīl – имбѐцӣл în sârbo-croată, imbecíl – имбеци́л în rusă, imbècil în catalană, imbécil în spaniolă, imbecile în engleză, imbécile în franceză, imbecils în letonă, imbecyl în poloneză, imbesil în norvegiană bokmål, imbesilli în finlandeză, embesil în turcă (în final din latinescul imbēcillus, „slab”, literar „fără sentiment personal”, din in- + bacil, „fără sprijin, slab”);
❁ jalla, doavki, gáiggas în sami de nord;
❁ kelesoo – келесоо în chirghiză;
❁ key în azeră;
❁ khlaw - ខ្លៅ în khmeră;
❁ kowdan - کودن în persană;
❁ küt, kütbeyin în azeră;
❁ kvailas în lituaniană;
❁ lerdo în portugheză;
❁ loll în estonă;
❁ lorpa în portugheză;
❁ lorte în picardă;
❁ makalush în albaneză;
❁ malsaĝa în esperanto;
❁ malsprita în esperanto;
❁ maṇṭaṉ – മണ്ടൻ, poṭṭaṉ - പൊട്ടൻ în malaialam;
❁ marazmatik - маразматик în rusă;
❁ marrë în albaneză;
❁ menso în spaniolă;
❁ metupásh - מטופש în ebraică;
❁ mïsız – мисыз, düley – дүлей, aqılsız - ақылсыз în cazahă;
❁ moho, heahea, pongipongi, pohe, popohe, pōrewarewa, pōrewharewha în maori;
❁ mohoo - мохоо în mongolă;
❁ mórcheannach în irlandeză;
❁ moroiman în română (cf moroian, „păstor de la poaolele Bucegilor);
❁ moṭṭa - මොට්ට în singaleză, muṭṭāḷ - முட்டாள் în tamilă;
❁ mūḍha - मूढ în sanscrită;
❁ muļķīgs în letonă;
❁ mūrkh – मूर्ख în hindusă, mūrkha - मूर्ख în sanscrită, murkhô - মূর্খ în bengaleză, murkho – মূৰ্খ, burbok - বুৰ্বক, õkora - অঁকৰা în assameză;
❁ na. - န, muik - မိုက်, tum:ta - တုံးတာ, tum: - တုံး în burmai;
❁ nāsamajh - नासमझ în hindusă;
❁ natantol, nătăntol în română;
❁ năbârgeac în română;
❁ năgăfoi în română;
❁ năhui în română;
❁ năprui în română;
❁ năsărâmb în română;
❁ năsilnic în română (din proto-slavicul *nasilьnъ, din *na- + *sila, `forță”, + *-ьnъ);
❁ nătăbâz în română;
❁ nătăfleț în română (din nătărău + fleț), nătărău în română (de la venetul netare, „a curăța; slab, prăpădit”, + -ău);
❁ nătâng, nătânt, nătântoc în română (din proto-slavicul *netęgъ, „puturos”, vezi rusescul netjag - нетяг);
❁ nătrui, nătruț în română;
❁ năuc în română (din slavicul neukŭ – нєукъ, din proto-slavicul *neukъ, „neînvățat”,, de la *učiti, „a preda, a învăța”, vezi bulgărescul, macedoneaneanul și sârbo-croatul neuk - неук, „ignorant”, croatul neuk „ignorant”, polonezul nieuk, „prost”);
❁ năvleag, năvligos în română;
❁ nebleznic în română (din slavicul neblaznit` - нєблазиьнъ);
❁ neci, nici în catalană, niche în picardă;
❁ neghiob în română;
❁ nerod, nerodoi în română (din bulgărescul neroda - нерода, din proto-slavicul *narodъ, „oameni”);
❁ netot în română (din ne + tot);
❁ neumen în slovenă, neumnyj - неумный în rusă;
❁ ngôh - โง่ în thai;
❁ ngu, ngu ngốc în vietnameză;
❁ niais în normandă;
❁ nirbud'dhi - निर्बुद्धि în sanscrită;
❁ nodon – нодон, ablahona - аблаҳона, beaql - беақл în tadjică;
❁ nõme în estonă;
❁ omtöcknad în suedeză;
❁ onverstandig în neerlandeză;
❁ parvo în galiciană și în portugheză (din latinescul parvus, „mic; neimportant”, sau de la diminutivul său parvulus, din proto-indo-europeanul *ph₁w-, „puține, mici”);
❁ păteașcău în română;
❁ pendejo în spaniolă (din latinescul vulgar *pectinī̆culum, diminutiv din latinescul pecten, „păr pubian, pieptene”, /nd/ neașteptat se poate datora influenței lui pender, „atârnă, atârnă”, vezi portughezul pentelho);
❁ pleonicios în română;
❁ pliurd în română;
❁ ponc în română;
❁ prost (din vechiul slavonic bisericesc prostŭ - простъ, din proto-slavicul *prostъ, „simplu, drept”), prostan, prostănac, prostănatic, prostovoi în română, proszton în țigănească;
Cuvintele stupid, prost, idiot ș. a. în diferite limbi
❁ puncău în română (etimologie necoscută, posibil cf maghiarului brunkó);
❁ qanmaz în azeră (din qanmaq, „a înțelege”, + -maz);
❁ rumal în estonă (din proto-finicul *ruma, cognat cu finlandezul ruma și cu ropmi în sami de nord);
❁ salak în turcă (din turcicul otoman salak - صلاق (, „care își arată penisul; penis; un fel de armă cu bile”, derivat din turcicul otoman sal- - لمق (, „a elibera, a arunca”, vezi turcicul salmak; Nișanyan crede că cuvântul a trecut prin extensie semantică, poate sub argoul turcesc de acum saloz, „prost”, un împrumutut din grecescul salós - σαλός, „prost”);
❁ samsyk în turcmenă;
❁ scemo în italiană („redus”, din scemare, „a descrește, a reduce”);
❁ slaboúmnyj - слабоумный în rusă;
❁ sokete în papiamento;
❁ stolidus în latină;
❁ stom în neerlandeză;
❁ stùbbitu, scimunitu, babbu, critinu în siciliană;
❁ stulbs în letonă;
❁ suleli - სულელი, šṭeri - შტერი, debili - დებილი, člungi - ჩლუნგი în gruzină;
❁ șui, șuietic în română (din vechiul slavic bisericesc šouis - шоуиic, din proto-slavicul *šujь, „stânga”);
❁ tanga în tagalogă;
❁ tanteș în română (vezi tont);
❁ tavău în română;
❁ tălășman în română (din turcicul talașman, „certăreț, arțăgos”);
❁ tălâmb în română;
❁ tăntălău (variantă a lui tontălău, din tont + -ălău), tontan, tontălan, tontolete, tontolog în română;
❁ tǎp - тъп în bulgară, tâmpit în română, tępy, tępogłowy în poloneză, tup în croată, tupoglav тупоглав în sârbo-croată, tupouman – тупоуман în sârbo-croată, tupoumnyj – тупоумный în rusă, tupoy în azeră (rusism), tupý - тупы́ în bielorusă, tupýj - тупи́й în ucraineană;
❁ tápuligur în feroeză;
❁ tărăntuc în română;
❁ tăul în română;
❁ tâmp, tâmpit în română (din vechiul slavonic bisericesc tǫpŭ - тѫпъ, din proto-slavicul *tǫpъ, la figurat, „prost”);
❁ telivitakkuva - తెలివితక్కువ, buddhilēni - బుద్ధిలేని în telugu;
❁ telpiz în română (din turcicul otoman telbis - تلبيس);
❁ tipésh - טיפש în ebraică;
❁ tobe în estonă;
❁ toix în catalană;
❁ tolo în portugheză (poate din latinescul stolidus, „prost”), tolomac în română;
❁ tolobásku, jatu în kabuverdianu;
❁ tormoz - тормоз în rusă;
❁ trapast în slovenă;
❁ tupica - тупица în rusă;
❁ twp, bal în velșă;
❁ tyhmä în finlandeză;
❁ typerä în finlandeză;
❁ vlákas – βλάκας, ilíthios – ηλίθιος, anóitos - ανόητος în greacă;
❁ zakuty în poloneză (colocvial);
❁ zamueco în aragoneză;
❁ zote în spaniolă;
❁ بيوقوف în sindhi.
Momârlani
Să nu vă luați după DEX și să considerați cuvântul momârlan (https://dexonline.ro/definitie/mom%C3%A2rlan/definitii) ca „om prost, necioplit, bădăran”. George Ninoșanu ne prezintă în facebook că momârlanii sunt urmaşii dacilor din Valea Jiului. Dar cine sunt, de fapt, momârlanii? Deși DEX-ul traduce cuvântul momârlan ca „om prost, necioplit, bădăran”, în replică, unele surse fac trimitere chiar la limba latină, „momârlan” fiind compus din cuvintele „momo”, „ţăran”, şi „lan”, „băştinaş”, termenul fiind alterat în timp. Mai săpăm!
Momârlanii mai erau numiţi şi „jieni”, datorită râului Jiu (amintit de Herodot şi de Ptolemeu ca Gilfil sau Gilpil) care străbate zona. Referitor la moarte, momârlanii au o viziune deosebită asupra acesteia. Având casele situate departe de cimitire, înmormântările aveau loc chiar în curte. Acest obicei îi lega, până nu demult, de casă, refuzând să o vândă din cauza (sau datorită) rudelor îngropate în cimitirul familial, motivând că nu doresc să îşi vândă strămoşii şi părinţii. Valea Jiului este una dintre zonele în care au rămas şi şi-au avut continuitatea dacii.
Stupidul, prostul, idiotul ș. a. în expresii
Moto: „Cu prostul, cel needucat,/ Din două vorbe ai scăpat./ Dar bătălii neîncetate,/ Le dai cu ăl ce are carte.” (Prostia, de Doru Zaharia, 11 mai 2014)
Politicienii postdecembriști „și-au găsit proștii”, adică alegătorii pe care să-i poată înșela ușor, pe care să-i poată duce de nas. Așa că noi „am dat în gropi de proști ce am fost”, de parcă l-am fi citit pe Ispirescu („Oamenii p-atunci dădeau în gropi de proști ce erau”) sau pe Creangă („D-apoi, cum văd eu, tu numai nu dai în gropi de prost ce ești”).
Expresia „m-ai lăsat ca pe un prost” e folosită de Preda („Tu ai tras căruța la negustor și m-ai lăsat ca pe un prost în mijlocul drumului”). Fiecare s-a crezut câteodaată „un prost și jumătate”, adică foarte prost, dacă i-a votat cândva pe Petrov, Klaus, guadelupeza sau Nicușor Dan. De, au știut zicerea ce se folosea la șezători „Așa-ți trebuie, dacă ești un prost și jumătate”. Că unii „fac pe proștii” când trebuie sau când nu trebuie, asta e altă problemă, de a simula prostia. Și le merge...
Alegeri libere
Ar trebui să existe lozinca „fără proști” în parlament, în guvern sau în consilii, dar de, te pui cu partidul și cu nepoții? Proști, proști, dar membri de partid, consilieri, administratori, că „prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul”. Mai ales dacă e pe la Banca Națională, măcar consilier...
Cu criza asta mondială, cu vina dată doar pe Putin ne reamintim că „orice afacere este între un șmecher și un prost”, de exemplu afacerea cu privatizarea Petrom în favoarea OMV. OMV? Aia care a trimis o delegație la Cotroceni și a cerut trei lucruri: întârzierea exploatării gazelor din perimetrul marin Neptun Deep, să nu cumva să mărim redevențele și gazul să nu fie dat românilor, ci unei burse austriece.
Președintele „încă nu a fost de acord, iar a doua zi Austria a votat în consiliul JAI „Nicht Schengen!” Klaus ne ține în șah... Cică anul viitor... Tot cu Bode?
Nicht Schengen
Cum renunță președintele la Bode
Stupid în (c)arte
Moto: „În universul nostru strâmt/ Plini de virtuţi şi de ocară,/ Prostia este o povară/ Pe care cei ce-o duc, n-o simt.” (Prostia, de Mircea Ionescu-Quintus, din Dicţionar de epigrame, 1981)
Camil Petrescu, în preajma primului război mondial, ne lămurea că doar grijile sunt stupide („De ce... să turbure această ultimă seară... amintind că viața e complicată și cu atât de absurde și stupide griji”). V. Popa considera stupidă doar supărarea („Foarte umilit de ridicolul în care-l aruncase stupida lui supărare, Elefterescu a scoborât imediat tonul”).
Prostul după Iorga
La Vlahuță era stupidă emoția („Simțea că-l sugrumă o emoție stupidă, revoltătoare”), iar Camilar folosea stupid ca adverb, mirându-se de stupizenia morții („Cum să moară stupid, ca proștii, dintr-o ambiție a cuiva?”).
De iezii caprei lui Creangă ați citit sau ați auzit, dar și de alte personaje înfruntate direct („Ia, acum văd și eu că nu ești prost”, unul din iezi, „frate-meu cel mare, nătâng și neastâmpărat, cum îl știi, fuge la ușă să deschidă” sau despre „Mogorogea, nătâng și zgârcit cum era, începe a striga la mine”).
Consecințe
Alecsandri nu recunoștea că știe pe un prost, plus că altcineva era nătâng („Nu-l cunosc... dar mi-a spus văru Leonil că-i prost de tot” sau „Măi, măi, măi, că nătâng mai ești... – Cât un catâr și giumătate!”). Păcat că Daea n-a trăit pe vremea lui Grigore Alexandrescu, că ieșea un dialog interesant („Apoi, știți dumneavoastră/ Că oaia este proastă/ Și că nădăjduiește/ Aceea ce dorește” sau „Două greșeli ca asta, zău, sufletul mi-l scot./ A! ce nenorocire! ce mare idiot!”).
Și cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu avea să cunoască necazul unei ardelence („Da cum focu să nu plâng,/ C-am luat bărbat nătîng!”). Camil Petrescu folosește cuvântul nătâng adverbial („Zaharia Duhu trăgea de cravată și râdea nătâng”).
Neobositul călător Hogaș avea ce avea cu bătrânii („Așa-i; decât, vezi d-ta, bătrânii sunt nătângi; ei știu una și bună.”), de parcă ar fi fost userist și s-ar fi referit la pensii, să nu depășească 9,6% din PIB! Ghinea și liberalii care l-au aprobat știu chestia (PNLR).
Francezii au cuvântul stupide, pe care l-am împrumutat și noi, apărut în 1599 din latinescul stupidus, derivat din stupere, „a fi siderat, stupefiat”, de la care au luat în 1377 și stupeur și stupéfaction, „uimire, stupoare”. În Amintiri din război, Alain scria în 1937: „Atunci a avut loc evenimentul care ne-a păstrat proști. Aproape de același loc a avut loc o explozie, sau mai bine zis o erupție, cu zgomotul a o mie de bucăți și un nor mare de aramă în care au izbucnit nenumărate proiectile; toate acestea la soare. Astfel de lucruri sunt necugetate; și ne întrebăm dacă cineva a visat […]” (C’est alors que se produisit l’événement qui nous tint stupides. Vers le même lieu il se fit une explosion ou plutôt une éruption, avec le tapage de mille pièces, et un grand nuage cuivré dans lequel éclataient des projectiles innombrables ; tout cela au grand soleil. De telles choses laissent sans pensée ; et l’on se demande si l’on a rêvé […] [Alain, Souvenirs de guerre, Hartmann, 1937, page 210]).
Thomas Lélu, în Pierdut din vedere, se referea la jocuri de copii nașpa: „La această vârstă, băieții inventează jocuri sdtupide, prostești, cum ar fi mușcătura de pisică, al căror scop este să înțeleagă atributele unui partener.” (À cet âge, les garçons inventent des jeux stupides, comme le chat-bite dont le but est de saisir les attributs d'un partenaire. [Thomas Lélu, Perdu de vue, Éditions Léo Scheer, 2015]).
Lăsând francezii în pace, sărim la nemți, cu al lor dumm, folosit și în Austria pentru unul care ne-a invalidat intrarea în Shengen. Sunteți liberi să folosiți și sinonimele bescheuert, blöd, dämlich, doof, dusselign sau idiotisch.
Dumm este moștenit din medievalul germanic tump (de unde luarăm și noi tâmp), moștenit di vechiul germanic tumb, aista din proto-vest- germanicul *mută, derivat din proto-germanicul *dumbaz, împrumutat din proto-indo-europeanul *dʰewbʰ-. Varianta literară rară tumb este un arhaism poetic împrumutat direct din medievalul germanic.
În traducerea amintirilor lui Casanova se scria: „Eu susțin că un slujitor prost, idiot, este mai periculos decât unul rău, mai presus de toate este mai mult o povară; te poți apăra împotriva unuia rău intenționat, dar niciodată împotriva unui prost. O lipsă de valoare poate fi pedepsită, dar prostia nu poate fi niciodată pedepsită decât prin alungarea prostului.” (Ich behaupte, ein dummer Diener ist gefährlicher als ein boshafter, vor allem fällt er mehr zur Last; gegen einen boshaften kann man auf der Hut sein, nie aber gegen einen dummen. Eine Nichtswürdigkeit kann man bestrafen, eine Dummheit aber niemals anders, als indem man den Dummen oder die Dumme wegjagt. [Casanova: Erinnerungen. In: Projekt Gutenberg -DE. 1, Georg Müller, 1911 (übersetzt von Heinrich Conrad), Dreizehntes Kapitel; vezi URL, decembrie 2022]).
Trecem la ruși, indiferent dacă vă plac sau nu. Ei există și nu trebuie să te te împrietenești, dar nici să te pui rău cu ei. Au adjectivul глупый, moștenit din proto-slavicul *glu-pъ, din care au dervat: vechiul slavic глѹпъ, rusescul глупый, ucraineanul глу́пий, bulgăreștile глуп, глу́пав, sârbo-croatele глу̑п, глу́па, slovenul glȗp, cehescul hloupý, slovacul hlúpy, lonezul głupi, sorabul de jos hłupy, sorabul de sus głupy etc.
Ca să nu fie misogin, Iskander, în Lacul Sfânt, critică ambele sexe negate de neomarxiști: „Așa cum poți trece cu vederea prostia unei femei frumoase, tot așa poți trece cu vederea măreția unui bărbat prost.” (Подобно тому как можешь не замечать глупость красивой женщины, так можешь не заметить великолепия глупого мужчины. [Ф. А. Искандер, «Святое озеро», 1969 г., НКРЯ]).
Rușii, dar și ucrainenii, folosesc și substantivul durak – дурак, „prost”, derivat din adjectivul durnój - дурно́й, „prost”, moștenit din proto-slavicul *durьnъ, analizat și ca durʹ - дурь + -nój - -но́й. Îl folosește Cehov în Nu destinului!: „Contele Dubleve a spus adevărul la ultima întâlnire zemstvo că punțile zemstvo au fost construite pentru a testa abilitățile mentale: dacă o persoană a ocolit puntea, atunci este deșteaptă, dar dacă «a călărit puntea» și, ca de obicei, și-a rupt gâtul, atunci e un prost.” (Правду сказал на прошлом земском собрании граф Дублеве, что земские мосты построены для испытания умственных способностей: ежели человек объехал мост, то, стало быть, он умный, ежели же взъехал на мостик и, как водится, шею сломал, то дурак. [А. П. Чехов, «Не судьба!», 1885–1886 гг., НКРЯ]).
Și în cadrul atentatului împotriva lui Maxim Gorki Skabichevsky amintește de prost: „Așa ei... se prefac frumos... N-am de ce să mă prefac, sunt un prost... Eu, frate, nu înțeleg nimic... Vreau doar să trăiesc!” (Это так они… притворяются для красы… Мне притворяться нечего, я — дурак… Я, брат, ничего не понимаю… я, просто, жить хочу! [А. М. Скабичевский, «Новые черты в таланте г. М. Горького»,„Noi caracteristici în talentul lui M. Gorki”, 1898 г., НКРЯ]).
Iată că din adjectivul глупый, „prost”, moștenit din proto-slavicul *glu-pъ, s-a format substantivul glupec – глупец, „prostănac”. În ziarul Octombrie, Volodin folosește termenul pentru cel care a acționat, s-a purtat prostește, a făcut sau a spus o prostie: „Apoi speranțele epocii naive,/ anii șaizeci./ Din nou, proști, ca niște pionieri,/ este imposibil să ne amintim fără rușine...” (Потом надежд наивных эра, // шестидесятые года. // Опять глупцы, как пионеры, // нельзя и вспомнить без стыда… [А. М. Володин, A. M. Volodin, Из дневника, запись опубликована в сборнике: «Стихи разных лет», a fost publicată în colecția: „Poezii de ani diferiți”, «Октябрь», журнал. — № 1, 1999 г., НКРЯ]).
Nu putea să nu pătrundă în rusă cuvântul cretin – кретин, însemnând de fapt tot om prost. L-au împruimutat, ca și noi, din franțuzescul crétin, probabil un dublet al lui Chrétien, „creștin”, moștenit din latinescul christianus (dintr-un dialect francez creștin alpin, suferind unele modificări de sunet asemănătoare franco-provensalei).
Mai exact, derivă probabil dintr-un dialect din regiunea francofonă elvețiană/alpină, unde a existat cândva un nivel endemic de cretinism. De asemenea, se leagă, oarecum eufemistic, de unul dintre sensurile mai vechi ale cuvântului, referindu-se la orice om credincios creștin, țăran, persoană simplă sau obișnuită, iar în unele cazuri prin extensie un „sărac/nefericit” (cf. și prost, nevinovat).
Comparați și sensurile din alte limbi romanice, cum ar fi carstgaun, „persoană”, în romanșă, cristiano, „tip”, în italiană, crestiano în napolitană, cristianu în siciliană, „persoană”, cristão, „suflet, persoană”, în portugheză, cristiano, „tip”, în spaniolă, creștin în română etc.
Revenind la ruși, termenul e folosit de Hrutsky, în Zilele blestemate ale lui Ivan Alekseevici: „Doar unul complet cretin poate sugera că este posibil să domnești în zeci de țări ocupate prin reducerea producției militare!” (Только полный кретин может предположить, что царствовать в десятках захваченных стран можно, сокращая военное производство! [Анатолий Хруцкий, «Окаянные дни Ивана Алексеевича», 2001 г. // «Звезда», НКРЯ]). V-ați prins? Dominație! Rusească!
Iată că Donțova folosește împreună cretin și idiot în Urechea peștișorului de aur: „- Ești un idiot, - venit din întuneric, - un cretin complet nebun!” (- Ты идиот, — донеслось из темноты, — совсем офигевший кретин! [Д. Донцова, «Уха из золотой рыбки», 2004 г., НКРЯ]).
Einstein și idioții
Am terminat articolul, dar nu încheiem cu proștii, nătângii, cretinii, tăntălăii sau cum vreți să-i numiți, dar cu acelaș înțeles... Așa că, vă pasă sau nu vă pasă, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva... Proștii sunt în partide, în parlament, în guvern, în Banca cât pe ce Națională,în conducerea UE... Ursula la vest, ursul la est...
Consultați, descărcați, păstrați, răspândiți fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - stupid.pdf
NC
-->
Comentarii