Lingvistică geografică
Tatuaj
Moto: „În sprânceană are-o capsă,/ Un cercel are-n buric,/ Tatuaj pe gât şi coapsă;/ Doar în cap n-are nimic.” (Marius Coge, „Unei excentrice”)
Chiar și pentru tatuaj există multe definiții în dicționarele românești, așa că aflarăm noi că l-am împrumutat din franțuzescul tatouage și că este un „semn (desen, inscripție) care rămâne pe piele după tatuare”, dar și o „marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare” (asta până la invenția „cip”-urilor care se introduc sub piele, nota noastră) MDA2 (2010). Și ne amintim că Thomas Edison a inventat un „stilou” electric în 1876, care a fost ulterior adaptat pentru a deveni în 1891 primul aparat de tatuaj (Thomas Edison invented an electric pen in 1876 that was later adapted to become the first tattoo machine in 1891).
Așadar îl moștenirăm din franțuzescul tatouage, format din tatouer, „a tatua”, + -age, moștenit de francezi din englezescul tattoo, din anterioarele tattaow, tattow, luate și de englezi tocmai din ins. Samoa, din samoanul tatau, „a atinge, a lovi”. Iar de la francezi în mai luară spaniolii, sârbii, croații, portughezii, italienii, galicienii, polonezii, catalanii și alții (vezi mai jos și prin click pe „tatouage” în Trésor de la langue française informatisé - Tezaurul digitizat al limbii tranceze).
Lung e drumul unui cuvânt, din Samoa până în România!
În alte limbi tatuajului i se spune:
→ daǰvackʿ - դաջվածք în armeană;
→ deq f în kurdă;
→ dövme în turcă;
→ gaan-sàk - การสัก, roi-sàk - รอยสัก în thai;
→ godnā - گودنا în urdu, godnā - गोदना în hindi;
→ húðflúr n în islandeză;
→ irezumi - 入れ墨, 文身 (いれずみ) în japoneză;
→ ka'aka - קעקוע în ebraică;
→ kākau în hawaiană;
→ katástixi - κατάστιξη în greacă;
→ litprikan f în feroeză;
→ moko în maori;
→ munsin, munshin - 문신 în coreeană;
→ nakolka - наколка f în rusă;
→ pika în tagalogă;
→ sak - សាក់ în kmeră;
→ šivees - шивээс în mongolă;
→ tatau în samoeză (originea cuvântului) și în tahitiană;
→ tato în indoneziană;
→ tatoeage m în olandeză (nl);
→ tatouage m în franceză;
→ tatouáz – τατουάζ n în greacă;
→ tätoveering în estonă;
→ tatovering în daneză, norvegiană și feroeză, Tätowierung f în germană;
→ Tattoo n în germană;
→ tattó n în islandeză;
→ tattoo în engleză;
→ tattú n în islandeză;
→ tatú - тату n în rusă;
→ tatu - تتو în persană;
→ ṭǎṭū - टॅटू în marathi;
→ tatu în malai;
→ tatuagem în portugheză;
→ tatuaggio m în italiană;
→ tatuaj n în română;
→ tatuaje m în spaniolă;
→ tatuaĵo în esperanto;
→ tatuatge m în catalană;
→ tatuaxe f în galiciană și m în asturiană;
Cuvântul tatuaj în diferite limbi
→ tatuaż m în poloneză;
→ tatuazh m în albaneză;
tatuering în suedeză;
→ tatuirovka - татуировка f în rusă și în bulgară;
→ tatuiruotė în lituaniană;
→ tatuo în esperanto;
→ tatuointi în finlandeză;
→ tetoválás în maghiară, cu sinonimul tetkó (din tetovál + -ás);
→ tetování n în cehă;
→ tetovanie n în slovacă;
→ tetováža - тетоважа f în macedoneană și în sârbo-croată,
→ tetovaziun f, tatuaziun f în romanșă;
→ tetovējums m în letonă;
→ tetoviranje n în bosniacă și în slovenă, tetoviranje – тетовирање în sârbă;
→ ulki - উল্কি în bengali;
→ wašm, washm - وَشْم m în arabă;
→ wénshēn - 紋身 纹身 în chineză;
→ xăm, hiệu trống tập trung buổi tối în vietnameză;
→ xâl-kubi - خالکوبی în persană.
Tatuajul de la trib la artă
Moto: „Mascaţii sunt masculi feroce,/ Sparg uşi şi nasuri, fac filaj,/ Nevasta-i ştie după voce/ Sau după câte-un tatuaj!” (Valentin David, „Secretul meseriei”)
Oamenii susțin că tatuajul este o formă de artă apărută cu milenii în urmă. Săturându-se oamenii să scrijelească pe pereții peșterilor sau pe scoarța copacilor, care nu erau încă exportați, au trecut și la pictarea sau scrijelirea pielii proprii. Paul Aelenei ne povestea în 2017 printr-un calambur epigramatic despre un cioban romantic din zilele noastre (Intens amorezat clipa trăieşte,/ Şi îşi făcu strident, fireşte,/ Un tatuaj ca să-l invidiem,/ Scriind pe braţ: „Capre Diem”).
Se zice că tatuarea se realiza la început cu ajutorul unor ustensile din os, care aveau aspectul unor dălți zimțate. Nu știm dacă erhetipul de cartier, „Băiat de băiat" descris de George Petrone prin 2007 în „Pledoarie pentru epigamă” se folosise os sau metal (Look „dă jme", viril, forţos,/ Tatuaje... cât mai jos,/ Numai mintea-i declarată/ „Zonă defavorizată").
Tatuajul este practic introducerea de tuș într-un strat superficial al pielii, astfel putându-se crea diferite motive. Când eram copil, din poveștile bunicilor țărani, primari cu rândul, unul liberal și unul țărănist, tatăl, fiul liberalului fiind primul primar comunist, aflasem că se „poansonează” doar vaca, oaia sau calul, marinarii și pușcăriașii. Abia în mileniul al treilea, prin 2008, aveam să aflu de la George Ceauşu, om important „printre epigramiştii olteni”, despre un oltenaș „uimit de tatuaje” (Un oltean stând cu o puică/ Pe-un polog de fân tăiat,/ Fericit a strigat: Muică!/ Sânul fetei e pictat!).
Că de, la început tatuajele aveau rolul de a marca funcția unui individ într-un trib, chestia fiind preluată de multe etnii, modificându-i funcția într-una, „nați-o frântă, că ți-am dres-o!”, zice-se... artistică. Eu aș parodia epigrama Lidiei Gorunescu din „Antologia epigramei româneşti”, 2007 adresată unui pictor afemeiat (Eşti renumit, mă rog, în artă,/ Dar unii spun, cu ironie,/ Că prea pictezi „natură moartă"/ Fugind după „natură vie"). Aș intitula-o „unui pictor tatuator de buci” (Eşti renumit, mă rog, în artă,/ Dar unii spun, cu ironie,/ Nu prea pictezi „natură moartă",/ Pe buci doar de „natură vie").
Și așa am ajuns astăzi că tatuajele se execută pe bani grei, în saloane (cât pe ce) specializate, care oferă condiții optime realizării unei astfel de „epidemii” - curățenie (sufletească?), aparatură profesională (așadar, există și aparatură neprofesională?), personal specializat (unde și de cine?). La UMF?
Tatuaje....
Iată dovada că modul de realizare a tatuajelor s-a modificat foarte mult în ultimele două sute de ani, în zilele noastre utilizându-se aparate special concepute pentru așa dandana, iar simplele modele de altă dată au fost înlocuite cu motive florale, simboluri chinezești, arăbești, budiste etc., ajungându-se chiar la portrete de o calitate și fidelitate remarcabilă. Și ca să fim egali cu sexul ăsta frumos („... un pic de munte scorburos,/ pe care-l urci de sus în jos/ când faci pe alpinistul caraghios”, Minulescu), să dăm și un tatuaj al unui „macho”!
Și fiindcă ne jucăm cu cuvintele, spaniolescul macho, „bărbat”, dublet al lui male, „bărbat”, moștenit din latinescul masculus, a fost exportat cu sens peiorativ în engleză, franceză, finlandeză, galiciană, portugheză, română sau italiană („a macho person; a person who tends to display masculine characteristics, such as domineering, fierceness, and bravado”, adică „persoană macho; o persoană care tinde să afișeze caracteristici masculine, cum ar fi dominarea, înverșunarea și vitejia”).
Francezii merg și mai departe și înțeleg prin macho un bărbat excesiv de agresiv sau misogin, uneori chiar șovin sau chiar printr-un neologism învățat de mine când am predat în franceză prin hexagon în secolul trecut, „phallocrate”, adică partizan al falocrației (phallocratie), adică al dominării femeii de către bărbat, tatuat sau nu. Și falocrat e format din phallo-, fiind moștenit din grecescul antic phallos - φαλλός, «pénis», cu sensul «ins de sex masculin», și -crate din grecescul antic kratos – κράτος, «putere» (îl știți de la democrație). Lingviștii pot consulta prin click, fiecare pe seama lui, „macho” în le Trésor de la langue française informatisé (tezaurul digitalizat al limbii franceze). Că până realizează lingviștii noștri așa ceva va mai trece timp...
Uau! Macho! Nașpa! Mișto!
Despre macho, tatuat sau nu, avem și noi vreo cinci definiții în dicționare, una dintre ele prezentându-l ca „bărbat care dă dovadă de machism (și ăsta cu 13 definiții, din franțuzescul machisme și spaniolul machismo), ideologie bazată pe ideea că bărbatul domină din punct de vedere social femeia și că, în această calitate de „stăpân”, are dreptul la privilegii. Sud-americanii fură mai șmecheri și au modificat din acest motiv anti-machismo rugăciunea „Tatăl nostru” în „Tatăl nostru și mama noastră”....
Parcă mai bine definește Valentin David un „macho man” (Invidiat sunt de vecine,/ ŞI subiect de bărfă-n bloc:/ Soţia mea mă ţine bine.../ Că nu mai pot să mişc deloc!). Netatuat, parcă, parcă îmi aduce aminte de ultima strofă a parodiei mele după Minulescu la întâlnirea de sărbătorire a cinci decenii de la absolvirea cursurilor Liceului Militar Ștefan cel Mare (Și acum, la vârsta asta/ Ne mai ținem de femei,/ ne-ajută să trecem strada/ Sau să nu cădem pe-alei).
Ansamblul clădirilor Liceului Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc (acum colegiu liceal militar) unde am învățat să fim bărbați, dar nu să ne tatuăm sau să mergem la „cosmetică”
Dar să revenim la tatuaj. Au fost scrise destule „tratate” despre tatuaje, pe care le descoperiți ușor indicând cuvântul tatuaj în diferite limbi, urmat de cuvântul wikipedia. Și poate vă descoperiți o nouă pasiune. Eu vă indic doar titlurile unor articole într-una din limbile lui Caragiale din presa post-decembristă „liber(tin)ă” pentru cei ce vor să adâncească problem(atic)a dăar printr-un „click”:
- Arta tatuajului, 8 noiembrie 2006, Dorin Marian, Revista Magazin;
- Semne antice, 12 iulie 2006, Marc Ulieriu, Descoperă;
- Istoria antică și misterioasă a tatuajelor: 10 culturi care recurgeau la astfel de tehnici de modificare corporală, 23 octombrie 2013, Maria Olaru, Descoperă;
- FOTO Istoria fascinantă a tatuajelor, în imagini de la 1900 până în prezent, 18 martie 2014, Sinziana Boaru, Adevărul;
- Despre tatuaje, 12 august 2009, Stefan Valin, Saloane Tatuaje;
- Modificari fizice incredibile (FOTO), 17 noiembrie 2010, Descoperă;
- Tatuajul ca pecete socială, 13 iunie 2005, Adrian Majuru, Jurnalul Național;
- Tatuajul în societatea românească modernă, 29 octubre 2010, ro;
- Tatuajul în societatea românească modernă, Adrian Majuru, Revista Istorie și Civilizație, nr. 29;
- Antropologia in cartografii urbane, 6 iunie 2008, Adrian Majuru, Ziarul de Duminică;
- Evoluția tatuajelor tradiționale Maori, 24 septembrie 2012, Anda-Diana Marin, Adevărul;
- VIDEO Tatuaje vechi de peste 2500 de ani, descoperite pe o mumie din Siberia, 22 august 2012, Diana Raluca Alexandru, Adevărul;
- Ce se întâmplă cu pielea ta în timpul realizării unui tatuaj? (VIDEO), 3 octombrie 2014, Roxana Ruscior, Descoperă– (sursa).
Și ca să mai și glumim, vă prezint o ciobăniță tatuată și oi cu cipuri.
Ciobăniță tatuată, câini și oi cu cipuri (studii la Moscova, fără lucrare de licență)
Din articolele de mai sus veți observa că se face apologia tatuajului, probabil saloanele de tatuaj au sponsorizat bine redacțiile și ziariștii. Oricum, tatuați sau nu, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Măcar la sponsorizarea nepoților pentru, nu știu cum să le zic, ateliere, saloane sau cabinete de tatuaj!
Un rămas netatuat decrepit,
Constantin NIŢU
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc.
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8
-->
Comentarii
Mulțumesc de trecere!
Tragem o petrecere!
Mulțumim frumos!
Imagine din Internet
Mulțumesc de trecere! Punem de-o petrecere! Ofer o....
http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ampanie
Vă mulțumim.
FELICITĂRI!