Jocuri de cuvinte - umilință
Geografie lingvistică
Umilința în viață și în (c)arte
Moto: „Soţia mea cu umilinţă,/ Lui Dumnezeu să-i dea obol,/ Se-ncarcă, tainic, cu credinţă,/ Şi se îndreaptă către... Mall...” (Evlavie de sărbători, de Eugen Ilişiu)
Cu umilința avem de-a face de multe ori în societățile cărora le aparținem. Te umilește cel care te înjosește când ești copil, adolescent sau matur. Te umilește profesorul lipsit de tact pedagogic, ca fată te umilește profesorul care face bancuri cu tentă de sexualitate sau chiar te agresează sexual.
Ca elev te umilesc colegii sau inșii necunoscuți care provoacă fenomenul „bullying”, comportament ostil de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare.
Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, la școală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar pe stradă sau pe șoselele patriei.
Scriitorii noștri au scris și despre umilință. De răscoala din 1907 știți multe, l-ați citit chiar și pe Rebreanu („Nadina nu voia totuși să-și dea pe față îngrijorarea, ca și când ar fi fost o umilință pentru ea”). Umilința poate fi și nelămurită, așa cum scria Jean Bart („Sufletul îi era plin de un amestec ciudat de mândrie întristată și umilință nelămurită”).
De umilință de nestăpânit scrie și Vlahuță („Abia din când în când, și c-o umilință pe care nu și-o putea stăpâni, mai îndrăznea să se apropie de Radu”). Creangă folosea locuțiunea adverbială „cu umilință” („Da, stăpâne, răspunse Harap-Alb cu umilință”).
Despre umilință au mai scris Odobescu („Însumi o mărturisesc cu umilință, n-am fost niciodată la acea aspră școală”), la figurat Sadoveanu pentru mizerie sau sărăcie („[Hainele] erau într-o stare de umilință pe care n-o mai putea masca stăpânul lor”), Negruzzi, ca atitudine în fața divinității sau smerenie („El petrecu trei ani în cea mai mare cucerie și umilință”) și mulți alții.
Sadoveanu, primul președinte al prezidiului parlamentului republicii scria despre Eminescu la figurat („Din mormântul umilinții și deznădejdii Mihail Eminescu e înălțat în apoteoză de întreg poporul Republicii Populare Române”). Unii scriitori neocapitaliști l-au negat pe Eminescui.
Umilință (Humility, 2022), pictură de Pavel Kubelskyi (arta cubistă contemporană)
Despre umilință au scris și scriitorii altor țări. Francezii au cuvântul humilité, căruia i-am scris etimologia. De umilință ca virtute care ne dă sentimentul slăbiciunii noastre, care reprimă în noi mișcările mândriei, scrie Alexandu Dumas în Arcașul Othon: „[…]; această precauție luată, s-a întors la locul său, fără umilință, smerenie sau fără mândrie, convins că, dacă pierde premiul, l-ar fi disputat destul de mult ca să nu-i fie rușine să-l vadă trecând în mâinile altuia.” ([…] ; cette précaution prise, il revint à sa place, sans humilité comme sans orgueil, convaincu que, perdît-il le prix, il l’avait disputé assez longtemps pour n’avoir pas de honte à le voir passer aux mains d’un autre. [Alexandre Dumas, Othon l’archer, 1839; prin click pe titlu citiți online sau descărcați romanul]).
Anatole France, în Crima lui Sylvestre Bonnard, scrie: „Umilința licitației a încurajat trupa de mici dealeri second-hand, care s-au amestecat cu noi și s-au familiarizat.” (L’humilité des enchères encouragea la troupe des petits brocanteurs, qui se mêlèrent à nous et devinrent familiers. — (Anatole France, Le crime de Sylvestre Bonnard, Calmann-Lévy ; éd. Le Livre de Poche, 1967, p. 70),
Germanii au cuvântul Demut, a cărui etimologie am arătat-o. Asfa-Wossen Asserate, în Virtuți germane, de la har la durerea lumii, scrie: „Harul include dezinvoltura, naturalețea, nonșalanța; iar când este însoțită de sora ei, umilința sau smerenia, este invincibilă.” (Zur Anmut gehören Beiläufigkeit, Ungekünsteltheit, Nonchalance, Sprezzatura; und wenn sie in Begleitung ihrer Schwester, der Demut, auftritt, ist sie unbesiegbar. [Asfa-Wossen Asserate: Deutsche Tugenden. Von Anmut bis Weltschmerz. Beck, München 2013, ISBN 978-3-406-64504-4, Seite 14]).
Rușii au mai multe cuvinte pentru umilință. Rămânem la pokora – покора, în rusă și în ucraineană, unii zic și în ruteană, nerecunoscută de ruși. Nu am exemple din opere literare. Foști mari ortodocși, au și smirenie – смирение, „smerenie”, cu etimologia smirítʹ – смири́ть, „a fi umilit, a fi smerit, a se abține”, + -énije - -е́ние.
Despre smerenie ca lipsă a mândriei, a slăbiciunii cuiva, blândeței, scrie Dostoievski în Crimă și pedeapsă: „Nu mă stânjenește această înclinare a capului, căci toată lumea știe deja totul și totul secret devine clar; și nu cu dispreț, ci cu smerenie, tratez asta.” (Сим покиванием глав не смущаюсь, ибо уже всем все известно и всё тайное становиться явным; и не с презрением, а со смирением к сему отношусь. [Ф. М. Достоевский, «Преступление и наказание», 1866 г., НКРЯ; citiți online prin click pe titlul în rusă]).
România umilită
Moto: „Cel mai nedrept lucru de pe lume e să-i ceri cuiva să fie umilit pentru că tu ești obraznic.” (Nicolae Iorga)
Trecu consiliul JAI, ăla în care s-a hotărât soarta (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-schengen) României, Bulgariei și Croației privind intrarea în spațiul Schengen, despre care noi am scris (vezi „Jocuri de cuvinte – Schengen”).
Clasa noastră politică coruptă și închinătoare SUA și Uniunii Europene fără rezerve, slugarnică, tot speră în intrarea în spațiul Schengen, dar președintele nici nu vrea să discute problema cu mai marii UE, chiar dacă veniră pe la noi două „dame de pică” să ne mângâie pe cap.
Acum se vede adevărul spus de președintele iubitor doar de sport ieftin al „proletarilor” și „țăranilor”, denumit simplu golf, cu o expresie scurtă, „România eșuată”! Gura păcătosului adevăr grăiește. Păi ce făcuși, nene, atâția ani?
Noi sărirăm repede să ascultăm americanii, să nu mai colaborăm cu China și cu Rusia, declararăm că trebuie să facem comerț doar cu aprobarea în CSAT, parlamentul și guvernul „lui” tăcând mâlc. Disprețul arătat de Austria a trezit doar poporul, președintele e sigur că nu trebuie să acționăm în niciun fel împotriva companiilor austriece.
Nu ne sfidează și ne umilește doar cancelarul austriac, ci și „nobilii” austrieci, care într-un sondaj de opinie, 53% dintre cei întrebați s-au declarat de acord cu cancelarul care ne-a disprețuit și ne-a umilit. Ne consideră în continuare slugi, cum a făcut Austria mereu cu românii din Transilvania, Banat și Bucovina. Doar cu oltenii nu le-a mers!
Decorări
Zic unii că votul Austriei nu a fost doar împotriva României, ci și împotriva UE și a SUA. Păi să nu aibă SUA niciun amestec, ei care ne trombonesc cu vizele de mulți ani? Dacă intram în Schengen, aveam automat dreptul de a intra în SUA fără vize. Păi se poate? Ia mai analizați puțin. Așa amercanii ne pot ține ușor în frâu! Cu zăbale și dârlogi!
Despre jocul cu Putin e destul de clar, că știți cum a participat el la nunta ministrului de externe austriac, nu cu mult timp în urmă. Cancelarul a acționat deliberat, cu aprobarea Rusiei împotriva unității europene, cu tăcerea complice a comisiei europene și a parlamentului european.
Lasă că și americanilor le convine scăderea puterii economice a țărilor UE, prin asmuțirea la șiruri repetate de restricții împotriva Rusiei, dar consecințele lor se răsfrâng tot asupra țărilor europene, că vin gaze lichefiate, dar costă mai mult. Avu dreptate hulitul Orban când a zis că „va fi pace în Ucraina când SUA nu le va mai da armament”.
Sanchi, sare acum vicecancelarul și ne consolează că vom intra în acest spațiu în prima jumătate a anului 2023, cu cifrele reale de migrație în favoarea României. Dar sare imediat ministrul austriac de interne, care își menține poziția contra României.
Păi nu e de râs?
Dacă adăugăm jocul de glezne al Olandei, bomboana pe coliva politicii externe a României este pusă. Așa că, români, suntem umiliți, fără acces rapid în spațiul liberei circulații europene, cu întârzieri de zeci de ore la vămi, cu toate că noi am deschis repede frontierele cu Ucraina, favorizând exportul cerealelor ucrainene, deschizând accesul pe canalul Bâstroe, plus a armamentelor și munițiilor spre Ucraina.
Revenind la cerealele ucrainene, de fapt unele sunt americane, că vreo trei companii din SUA dețin în Ucraina peste 17 milioane de hectare, adică mai mult ca suprafața agricolă a României, care e puțin peste 16 milioane de hectare, dar nu toată suprafața fiind deținută de români. Doar am scris și noi despre fondul funciar român.
De, Ursula la vest, cea care veni să ne mângâie pe creștet și să ne pupe pe frunte, iar ursul la est. Adică cel ce ne acuză că dăm armamente și muniții Ucrainei, când noi tăcem, mergem pe blat, dar ne dă în gât ministrul apărării ucrainean. Adevărul numai Dumnezeu îl știe, dar nu iese fum fără foc. Iertați-i pe austrieci și mai bine luați-vă de Ion de Sibiu, decorat de austrieci, de Ciucă al altora decorat de americani sau de Ciolacu doar al primarilor.
Să trecem la altă umilință. Românii săriră mintenaș să-i ajute pe ucrainenii ce și-au părăsit țara în bejenie după „operația specială” declanșată de armata rusă a lui Putin (vezi https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-putin), descris de noi în „Jocuri de cuvinte – Putin”.
Scrisei că slavii răsăriteni au apărut ca grup identificabil în Europa, venit din nord, începând cu sec. al III-lea (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-rus-1, în „Jocuri de cuvinte – rus”). Întemeiat și guvernat de o elită războinică varegă și de urmașii ei, statul medieval Rusia Kieveană sau Rutenia Kieveană a apărut în secolul al IX-lea. Asupra istoriei am scris în alte părți.
Teritorii românești furate
Ce au de împărțit între ei, slavii, să decidă singuri. Ne băgăm noi, ca fraierii, când Ucraina stăpânește teritorii românești, despre care am scris. Am tot lătrat în pustiu de invazie (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-invazie-posibila?edited=1). Toți știm că Ucraina deține teritorii românești, chipurile populate de „români” (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ucraina-1), dar și de „moldoveni”. Am scris ceva și despre Maidan, în „Jocuri de cuvinte - maidan” (https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/10213230868?profile=original), chestie încurajată de americani. Scriserăm și despre Marea Azov, în „Jocuri toponimice - azov” (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-toponimw-azov) etc.
Despre lupta urmașilor lui Bandera cu naționalitățile conlocuitoare am tot lătrat, că de aia e această „operație specială”. Și hop, apare o nouă umilință, chiar când noi, oameni „fini”, punem la dispoziție un post TV, să informeze în ucraineană migranții ucraineni din România, cărora le plătim cazarea și hrana, să ajutăm copiii ucraineni să vizioneze lecții în limba lor. Și ei cum răspund?
Iată că rușii, polonezii, românii, ungurii, bielorușii și alții din naționalități ce locuiesc în Ucraina, sunt atacați din nou printr-o lege a minorităților aprobată de rada supremă ucraineană. Se așteaptă semnarea de către președintele-actor Zelenski.
Minoritatea română, chiar divizată de ucraineni între „români” și „moldoveni”, ca și celelalte naționalități, sanchi, „în lupta lor cu minoritatea rusă”, au primit noi lovituri. Școlile, limbile și bisericile minorităților, inclusiv cele românești sunt persecutate prin noua lege.
Chiar și „tăcutul” nostru ministru de externe, care chiar s-a luptat în trecut în conflictul cu Ucraina pentru marea teritorială, a reacționat. MAE a transmis autorităților ucrainene nemulțumirile noastre cu privire la adoptarea pe 13 decembrie 2022, de către rada supremă a Ucrainei, a legii privitoare la învățământul în limba maternă pentru minoritățile naționale.
Bogdan Aurescu a trimis o scrisoare omologului său ucrainean Dmitro Kuleba, considerând regretabil faptul că legea a fost adoptată în absența unei noi consultări a Comisiei de la Veneția a cărei opinie ar fi contribuit în mod cert la asigurarea unui text cuprinzător și clar din perspectiva standardelor juridice europene în materie, inclusiv prin verificarea modului în care recomandările sale anterioare sunt reflectate în textul normativ. Lasă că și noi adoptarăm legile justiției tot așa, fără răspunsul de la Veneția. Ce au de împărțit între ei, slavii, să decidă singuri. Ne băgăm noi, ca fraierii, când Ucraina stăpânește teritorii românești, despre care am scris. Am tot lătrat în pustiu de invazie (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-invazie-posibila?edited=1). Toți știm că Ucraina deține teritorii românești, chipurile populate de „români” (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ucraina-1), dar și de „moldoveni”. Am scris ceva și despre Maidan, în „Jocuri de cuvinte - maidan” (https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/10213230868?profile=original), chestie încurajată de americani. Scriserăm și despre Marea Azov, în „Jocuri toponimice - azov” (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-toponimw-azov) etc.
MAE român consideră într-un comunicat remis presei că „este regretabil faptul că legea a fost adoptată în absența unei consultări adecvate a reprezentanților comunității române din Ucraina, așa cum a solicitat partea română”. Mai bine a procedat președinta Ungariei, cea care ne-a vopsit borna și s-a chipurit lângă ea. A mers în regiunea Transcarpathia, a stat de vorbă cu ungurii de acolo și le-a promis că nu va intra Ucraina în UE până nu modifică legile învățământului și a minorităților. Scurt!
Se dă ocazia acțiunilor opoziției române, așa că un deputat al partidului AUR solicita închiderea canalului Bâstroe pentru exportul de grâne ucrainene, ca răspuns la politica antieuropeană și antiromânească a vecinilor, iar (n)europarlamentarul Rareș Bogdan hop și el, profită de ocazie și se declară „mâhnit” de lipsa de recunoștință a șogorilor ucraineni favorizați de noi (chiar și dezertori prin munții Maramureșului?).
Săraca și nefericita Românie, umilită de „nobilii” austrieci și de banderiștii ucraineni, fără niciun răspuns de la UE, ci doar cu o mângâiere pe ceafă, pare un stat eșuat, vorba ionului negativ de Sibiu, tot mai însingurat și izolat, dar șef pas cu pas peste o, zice-se, bună bază militară de frontieră estică pentru NATO (Nothing After Two O'clock), cu soldații români mâncând de 32 de lei pe zi, iar cu soldații NATO mâncând de 520 de lei pe zi și având decontate cheltuieli de cazare de gradul 4 și 5, când eu dormeam în cabina camionului în 1968, ca locotenent-major, comandant de baterie antitanc, la apărarea frontierei de vest contra intrării trupelor ruse. Gratis! Și zic unii că am pensie nesimțită!
Umilința oferită României de Austria, Ucraina și UE, dar de fapt și de SUA, chipurile, doar după noi, partenerul strategic, care păstrează vizele, închinarea țării de către politicieni, de orice partid, de cea, de hăis sau de centru, contra șapcă, ne fac să devenim realiști, să încetăm cu optimismul față de instituțiile europene antiromânești.
Ar trebui să ne trezim din vis, să înțelegem că ne-au dat unii resursele pe degeaba, iar acum se tot justifică. Ar ar trebui să ne răscumpărăm Rompetrol, să redevenim măcar ce am fost pe timpul hulitului la ordin Ceaușescu.
Europa, 2022
Poate vă spune ceva poezia Marea umilință, scrisă de poetul Corneliu-Vadim Tudor, cel pe care nu l-ați dorit președintele României, preferându-l pe zâmbărețul Ion Iliescu, fost președinte pe la Apele Române, cel care a interzis finalizarea canalului București-Dunăre, realizat 75-80%, sprijinit de premierul Petre Roman, specialist și el în „scurgerea lichidelor și gazelor”, conferențiar de așa ceva pe la politehnica bucureșteană. E ăla preferat de fetele de la Apaca, cu zisele „Nu vrem kent, cafea, valută,/ vrem pe Romann să ne -ută!”
MAREA UMILINȚĂ
Ferice, dar de voi, prieteni morţi,
Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara,
Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.
Eu pe-ntuneric scriu acest poem,
Nişte nemernici iar ne-au stins lumina,
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?
Şi gazele, ca mâine, s-or opri,
Pe urmă vom bea apă ruginie,
Trăim calvarul ăsta zi de zi,
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!
Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund,
Eşti prizonierul neamurilor proaste.
La Primărie? Eşti prea rupt în fund!
La Minister? Te bate la trei coaste!
Nicio instanţă nu te bagă-n seamă
Nici nu exişti tu, cetăţean de rând,
Ţesutul societăţii se destramă,
Iar statul e doar un vampir flămând.
Tu nu mai ştii ce-i aia „trai decent",
În beznă stai, te speli cu apă rece,
Mai cald e-afară ca-n apartament
Exterminaţi suntem, din zece-n zece.
Îmi beau cafeaua trist şi gânditor,
Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă,
Regret profund că sunt doar scriitor,
Aş da stiloul astăzi pe o puşcă.
Aprind o lumânare şi mă văd
În casa scundă, a copilăriei,
Când vijelia-n pomi făcea prăpăd,
Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.
Însă atunci era după război,
Rănită era ţara şi datoare -
Acum, ea este pradă la strigoi
Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare.
Am dat lumina, gazele şi apa
Pe mâna unor mercenari străini,
Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa,
Scot bani din piatră seacă şi din spini.
Nu ne putem gospodări în viaţă?
Ajuns-am un popor de retardaţi?
Atunci e clar scuipaţi-ne în faţă!
Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!
Umilitoare e această stare
Să nu mai ai nimic în ţara ta,
Să vezi cum ultima redută moare
Şi să te rogi de moarte să te ia.
Eu vă invidiez, amici plecaţi
În altă lume, unde e lumină,
Acolo sunteţi toţi, surori şi fraţi,
Şi beţi nectar, nu apă cu rugină.
V-a luat la vreme Dumnezeu la cer,
Eu văd în asta, poate, o răsplată,
El v-a ferit de acest timp mizer
Când ţara noastră e crucificată.
Când lumea plânge-n pumni şi n-are bani
Nici de mâncare sau medicamente
În timp ce politrucii talibani
Fac şi desfac Guverne, Parlamente.
E un dezastru grav şi general,
Mai jos de-atâta chiar că nu se poate,
Mai bine-n groapă decât la canal
Şi cred că doar războiul mondial
Ne poate vindeca de laşitate!
CORNELIU VADIM TUDOR
Umilința militarilor
Moto: „Pe soldat și pe Dumnezeu îi adori numai în caz de primejdie și nu înainte. După ce pericolul a trecut și totul este în ordine, pe Dumnezeu îl uităm și pe soldat îl hulim!” (Sir Winston Churchill)
Nu pot încheia fără a aminti cum ne umilesc politicienii pe noi, militarii, în activitate, în rezervă sau în retragere. Ca să nu fiu subiectiv, ca general și ca militar în uniformă 42 de ani (condiții de muncă echivalenți vreo 49), plus vreo 17 ani de profesor universitar „civil”, scriu doar mesajul unui general pe care îl respect pentru poziția și activitatea sa.
«Nemernicii
Nemernicule!
M-ai batjocorit încă odată, politicianule. Tu spui că ai făcut dreptate și nu-ți ascunzi satisfacția de a mă vedea umilit. Nu ți-a plăcut niciodată atitudinea mea demnă și faptul că nu accept să fiu sluga ta.
Trebuie să știi că eu, militarul care a stat toată cariera lângă tun și lângă soldat, nu sunt Ciucă și te somez să nu mă confunzi cu el. El este excepția de la regulă, așa a fost crescut, așa a fost promovat: să scoată pieptul la parade și să plece capul în fața celor de care depinde promovarea sa.
Eu pun mai presus de orice, Țara, demnitatea și onoarea mea. Și pentru ele sunt gata să mor cu mâinile înfipte în grumazul tău de ciocoi. Ai ținut să arăți că tu ești mărețul, tu ești cel care îmi hotărăște destinul. În mintea ta de șmenar, eu ar trebui să fiu cel care îți duce țucalul și mă trimiți să-ți fac treburile murdare.
Sunt bun să intervin la inundații și să fac cărări prin troiene celor care mă privesc de la cârciuma de peste drum și-ți dau ție votul. Mă ții la dispoziția ta ziua întreagă, șapte zile din șapte și mă scoți în stradă în fața interlopilor sau atunci când te năpădește frica de mânia celor revoltați.
Și sunt bun să intervin la catastrofe, în timp ce tu profiți de pe urma tragediilor ca să mai dai un tun din banii țării. Pe mine mă trimiți în teatre de operații militare aflate la dracu-n praznic îmbrobodindu-mă cu iluzia că, dacă mor acolo, mă sacrific pentru țară, în timp ce tu, îmbuibatule, primești șapca și stipendiile de la ,,partenerul strategic”.
Nu știu dacă îți pasă dar, când unul dintre camarazi se întoarce în cosciug sau mutilat, lacrimile tale de crocodil nu vor compensa niciodată pierderea unui tată sau soț! Dar de unde să știi tu, cel aflat pe baricadele dezmățului pe bani publici, tu lup de preerie ce trăiește prin galerii subterane, tu autorul urzelilor cu iz de mafie?
Știai că în fața mea nu ai nicio șansă, că oamenii vor alege întotdeauna cinstea și mi-ai impus să nu mă amestec în politică luându-mi dreptul la opinie în legătură cu ce e bine pentru țară. Mi-ai luat dreptul de a vorbi, tu, un pițifelnic repetent la capitolul moralitate, tu, un analfabet cu cultura instituțională, cea despre resorturile sociale ale structurilor statului, formată din filmele de desene animate, singurele pe care le pricepi. Sau, poate, izvorâtă din aburii alcoolului la șprițurile nocturne unde tu și cei de teapa ta puneți țara la cale.
Tu care ai tupeul de a spune despre armată ceea ce-ți este cunoscut din auzite, cu pretenția de adevăr și regulă. În aroganța ta, păcălici cu aere de șmenar, îți permiți să vorbești despre cei cu gradul de general ca și ar fi făcuți în grădina vilei tale. Din păcate, unii dintre camarazi îți dau apă la moară!
Eu îți repet, nu confunda generalii armatei cu argatul regal Ciucă și nici nu-ți doresc să fii judecat de unul care și-a câștigat însemnele de grad cu sudoare și demnitate. Eu am jurat să mă sacrific, știu că aparțin țării, sunt conștient că viața mea de zi cu zi depinde de toanele și interesele tale.
În niciun caz, însă, nu-ți aparțin ție, potaie cu pretenții de câine de rasă, manipulator ordinar care ai strecurat în mintea omului de rând ideea că am pensie nesimțită. Acum îți justifici ticăloșia supraimpozitării prin ,,așteptarea cetățenilor”.
Românii așteaptă din partea ta același lucru ca și mine, respect exprimat printr-un salariu sau pensie decente. În schimb, tu ți-ai acordat îndemnizație de demnitar mai mare decât cea a omologilor din Occident și fără o fărâmă de bun simț și împotriva cunoscutului principiu al contributivității, clamat de tine pentru liniștirea spiritelor, ți-ai acordat pensie specială ca recompensă pentru faptul că ,,ești în slujba binelui public”, de parcă, cei ca mine, lucrează la privat.
Când este vorba de tine, nu există limite în cheltuirea banilor publici. Tu, nemernic nesătul, tu ești parazitul care secătuiește bugetul, tu ești piatra de moară care trage la fund această țară, în niciun caz pensionarul militar. Tu ești răul pentru că tu, din populism și oportunism politic, ai creeat pensiile speciale și pentru că nu ai curajul desființării lor prin lege, întrucât te știi vulnerabil, lovești în militari.
Ești o potaie care a lins clanțele stăpânilor de la Bruxelles și Washington și care atunci când ăia trăgeau un vânt, în loc să te ții de nas, inspirai adânc și le făceai complimente. Tu ai distrus țara, prin vânzare și trădare, nu pensionarul de rând sau cel militar.
Prin cârdășia unanimității la vot, ați arătat limita incapacității voastre și comportamentul de lachei și trădători. Voi sunteți inamicul, noi suntem cei care ne pricepem să vă stârpim. Voi faceți totul din reflex de lotri, iar noi din reflex de apărători.
Camarazi!
Să ieșim și să le arătăm că nu se pot juca cu viețile noastre!
Mircia Chelaru»
Acum am înțeles și eu ce e umilința. Ați simțit-o sau nu, să fiți iubiți, că trebuiți, cândva, cumva, cuiva, undeva!
Întregul fișier poate fi descărcat de la adresa: Jocuri de cuvinte - umilință.pdf
NC
-->
Comentarii