Jocuri de cuvinte – ursul
Moto: „Între doi urşi de curbură
- Colega, tulburi Penteleul
Cu traseismul tău alpin,
În zori urcai cu P. N. L.-ul
Iar seara, mormăiai în P. I. N.!”
epigramă de Constantin Deneş din săptămânalul "Amprenta" din Buzău (8 august 2005)
Săparăm noi prin dicționarele românești și găsirăm vreo 65 de definiții pentru românescul „urs”, mamiferul ăla omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană brună-negricioasă sau roșcată, cu botul ascuțit și cu coada scurtă (Ursus arctos). Și masivul mamifer a dus și la crearea unor expresii interesante.
„A vinde pielea ursului din pădure” înseamnă „a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține”. „A trage nădejde ca ursul de coadă”, organ cam lipsă la curajosul ins, înseamnă „a nădăjdui lucruri imposibil de realizat”. Și tot așa ne adunăm ca la urs, îi zicem unuia care ne deranjează „- Plimbă ursul!” și nu știu ce mai facem.
Urs devine epitet pentru un om greoi, malac (mai ales cel cu șase bârloguri), ursuz, nesociabil, care refuză să semneze decrete de eliberare din funcție, dar ursul își împrumută nume și unui boț de mămăligă cu brânză la mijloc, fiecăreia dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn, fiecăruia dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești.
Conaționalul urs brun
Scriitorii aproape geto-daci de pe aici nu puteau să nu amintească de urșii ce populau vastele păduri la care nu ajunseseră încă austriecii! „ Cît despre zmeură, dacă mi-ar fi fost sete, n-aș fi avut decît să întind mîna și s-o culeg chiar de subt labele ursului.” HOGAȘ, M. N. 171.
„Cum văzu ursul, îl luă la cătare cu o săgeată.” ISPIRESCU, L. 326. „La capătul podului îl și întîmpină un urs mornăind.” CREANGĂ, P. 185. Cu aluzie la animalul îmblînzit și dresat, „lumea se uita la noi ca la urs.” PREDA, Î. 88. „Se țineau [copiii] după ei ca după urs.” CAMIL PETRESCU, O. II 250. „Mai bine jucam ursul la porțile străine.” BOLINTINEANU, O. 198.
Până și în basme se zice că „A fost odată, ca niciodată... de cînd se băteau urșii în coadă.” ISPIRESCU, L. „D-apoi bine, băiete, ce mă socoți pe mine?... urs din bîrlog?” ALECSANDRI, T. 1369. „Nu știu cum îi cade un urs mare din sîn și de-a dura prin clasă.” CREANGĂ, A. 77. „Ursul se pune în traista gospodarului cînd pleacă la drum.„ ȘEZ. VII 115.
Epigramiștii de cea sau de hăis trebăluiesc și dânșii cu gândul la falnicul carpatin:
Alegeri ministeriale
„Îmi dau şi eu cu presupusul,
Dar când vorbeşte domnul Daia
Aş zice să mai plimbe ursul,
Dar ăsta vrea să plimbe.. oaia.”
epigramă de Any Drăgoianu (de fapt ministrul se numește Daea și se vede ceva în urma lui, că Țurcanu...) sau
Recunoaştere politică internaţională
Circul de la Parlament
E-un adevărat tezaur,
Marele eveniment
A primit "Ursul de Aur"!
epigramă de Gabriela Genţiana Groza (22 februarie 2015).
Și trebuia să intre ființa asta și în numele unor plante de prin acele păduri atunci virgine - laba-ursului, barba-ursului, brînca-ursului etc., pe care le paște și capra ursului, nu numai să fie sinonim cu boț, bulz, cocoloș, menghină, strung, șurub. Și de la conul urs au derivat cuvinte ca: ursoaică - stăpâna turită a ursului, dar și ca argou femeie ușoară; ursei sau ursuleț, adică pui de urs; ursar, fostul țigan care dresa urși făcîndu-i să joace, că romii se ocupă cu alte prostii, hălăduiesc pri Paris, Londra, Stockholm...; ursărească, un dans popular, dar dansat de români; ursărește, adică precum ursarii; ursărime, cartier de țigani; ursăriță, nevastă de ursar; ursesc, adjectiv zis despre unele varietăți de fructe; ursiu sau ursoi, adică brun) etc.
Și să nu ziceți că nu am dat și noi altora cuvântul! Din română provine noul cuvânt grec οὔρσα (oursa), adică „femeie ușoară” (Meyer, Neugr. St., II, 77). Derivă din urs și neologismul ursă, provenit din franceză, adică ursoaică, de unde a derivat și ursulină, călugărița catolică dintr-un anumit ordin. Interesant cuadrupedul urs, nu-i așa? Că a devenit și mască zoomorfă, ba există și un joc al ursului, care în primele decenii după tâmpenia aia de al doilea război mondial, era un obicei ce se mai practica doar în câteva sate din Maramureș (Sarasău, Berbești, Ruscova, Poienile de sub Munte etc.), că pe lângă Sibiu s-a impus legea confiscării bârlogurilor urșilor gestapoviști ai unui anumit grup.... (Nistorescu, pe undeva)...
În Maramureș, jocul ursului se practica „din bătrâni”. Ceata era formată din 6-7 persoane, cu două măști de urs. Tinerii care acompaniază „urșii” nu au rol de ursari, ca în Moldova. În unele sate maramureșene (Berbești, Sat Șugatag), se practica jocul ursului și la nuntă (la miezul nopții), joc bazat numai pe pantomimă și având un caracter ritual.
De asemenea, la Săcel, Săliștea, Borșa și Moisei se practica jocul ursului la priveghi, tot cu rol ritual (Nistor, 1973: 15-17). În vechime, pe parcursul sărbătorilor de primăvară, în Maramureș se susțineau minispectacole cu caracter ritualic, în cadrul cărora se utilizau măști zoomorfe, personajele întruchipând cerbi, urși sau alte jivine sălbatice. Jocul urșilor sibieni a fost interzis prin 1945!
„În cultul lui Zamolxis au fost preluate credințe și superstiții anterioare despre cultul ursului. Acest cult implica și purtarea unor măști-costume, care asigurau pe lângă secretul inițierii depline și pe acela al ascezei celor inițiați” (Berdan, 2002: 89-93).
Și nu puteau să nu apară întâi porecle ale oamenilor, apoi prenume sau nume de familie ca Urs, Ursu (colegul meu din ATM, argeșean și colonel de artilerie și profesor de tactică și arta operativă), Ursan (colegul din DTM, colonel și fost comandant de unitate, cu care am făcut vizite la Praga și Phenian), Urseanu (fost coleg de liceu, mușcelean, colonel și doctor în ștințe medicale, fost șef al centrului de cercetări medicale militare pe când era armata armată și experții ăștia nu-i învățau pas cu pas pe militari doar să-și coasă nasturii....), Ursaru, Ursoi, Ursuleac, Ursulean, Ursuleanu, Ursulescu (fostul coleg din școala militară de artilerie, trecut la tancuri, colonel pe la regimentul de tancuri din Pantelimon, București), Ursuț ș.a. Că în 2007 existau în Maramureș 237 de persoane cu asemenea nume de familie!
Și specia asta fiind periclitată la nivel european, vânarea ursului celui brun este strict reglementată prin lege. Ba e și apărat de conducerea de „cea” a UE! În România, ca urmare a măsurilor susținute de protecție, fiind mai stimat ursul decât omul, se găsesc cele mai importante efective de urs brun din Europa, cu excepția spațiului ex-sovietic. Și pădurarii de la Romsilva le-au cam tăiat rațiile de mâncare, drujbașii taie pădurile și vând buștenii bruți austriecilor ca să ia ăia banii pe produse finite, urșii încep să vină în vizită în localități, mai ales primăvara când se trezesc, că iarna își petrec mare parte din timp dormind, nefiind vorba de o hibernare propriu-zisă!
Și stimații urși au devenit și gunoieri prin Brașov, Predeal, Sinaia sau alte locuri montane unde se îngrămădesc bucureștenii în weekend sau în cocediu, cu câte o zi pierdută în trafic! Ba vin și pe autostrada Sibiu - Deva, că nu au canal pe unde să treacă!
Și pe la alții există urși, precum: ursul alb (sau polar, științific Ursus maritimus, Thalassarctos maritimus), carnivorul ce poate ajunge până la 700 kg; ursul grizzly, urs andin (urs negru cu ochelari, Tremarctos ornatus), preponderent ierbivor, răspândit în regiunile muntoase din America de Sud; ursul negru asiatic (urs himalayan, urs tibetan, Selenarctos thibetanus), specie răspândită în Asia (Himalaya, Tibet, Afghanistan, Pakistan, Indochina, China, până în extremul Orient al Federației Ruse); ursul negru american, specie de urs răspândită în America de Nord (Ursus americanus, în prezent îndeosebi în parcuri naționale și alte arii protejate, cu efective mari în Parcul Național Yellowstone, pe la vărul Yogy); ursul indian (Melursus ursinus), răspândit în India (la poalele Himalayei) și în Sri Lanka; ursul panda etc. De tunele de trecere pentru urșii altora, pe sub autostrăzi, nu auzii încă!
Ursul de peșteră (Ursus spelaeus), care a trăit în Pleistocen în regiunile muntoase din Europa, era cu circa 1/3 mai mare decât ursul brun actual. Era ierbivor, vânat de omul de Neanderthal, dar și de strămoșii omului actual. Și mai e, colac peste pupăză, și ursul de mare, mamifer marin din ordinul pinipede, familia otariide , dar sîă rămânem doar la ăștia!
Nu puteau lipsi toponimele, adică numele de locuri, chiar și prin Carpați, de exemplu Peștera Urșilor sau Lacul (heliotermal) Ursu din Sovata (de care cântau copiii „Du-mă, mamă, la Sovata, să-l cunosc și eu pe tata!”, Valea Ursului (lângă Pitești), Valea Ursului din județul Neamț, pensiuni prin Câmpulung Muscel, Brașov, un râu Izvorul Ursului care izvorăște din Muntele Tihărău din județul Buzău etc.
Peștera Urșilor este o peșteră în vestul munților Bihor, situată în arealul satului Chișcău, comuna Pietroasa, jud. Bihor. Lungimea galeriilor este de 1.500 m. Descoperită în 1975, este alcătuită din două niveluri de galerii cu desfășurare liniară: unul superior, inactiv, cu multe stalagmite, draperii, stalactite, și altul inferior, activ, cu puține concreționări. Fauna este reprezentată prin coleoptere și izopode. Bine că nu trece pe acolo vreo viitoare autostradă, că propuneau tefeliștii sorosisto-rezistenți vreun tunel de trecere a coleopterelor și izopodelor și altul pentru eventualii viitori urși!
Aici a fost găsit un schelet de urs de cavernă (Ursus spalaeus), conservat într-o terasă aluvionară din galeria inferioară. Este rezervație speologică, electrificată. A intrat în circuitul turistic în 1980. sursa: DE (1993-2009).
Hanul de la Valea Ursului, unde dacă nu mănânci nu ai voie să folosești toaleta
Pe la canadieni există GREAT BEAR LAKE (Grand lac de l'Ours) Marele Lac al Ursului, al patrulea ca suprafață din America de Nord și al optulea în lume. Este un lac tectonoglaciar, în NV Canadei, în provincia Northwest Territories, la 119 m alt.; 31,8 mii km2; lungime: 309 km; lățimea max.: 190 km; adâncime maximă: 413 m. Are țărmuri stâncoase și fragmentate. Îngheață în perioada octombrie-iulie. Portul principal este Fort Franklin. Comunică cu fluviul Mackenzie prin râul Great Bear Rover (113 km lungime). Este descoperit în 1800 și explorat în 1825 de Sir John Franklin.
Great Bear Lake
Și să nu îl confundați cu Big Bear Lake (lacul Marele Urs), un oraș din California (5.000 de locuitori; în San Bernardino County, California, în Munții San Bernardino, înconjurat de San Bernardino National Forest). Ce mai există pe la noi și pe la alții, cum vă știu de „fântânari”, căutați. Că, vorba ceea, „Sapă, fântânare, sapă, tot vei da cândva de apă!” Așa că, folosind locatorul (mauce), indicatorul de pe ecran fie pe o pagină din ebook!
Există și Beerenberg (Muntele Urșilor), munte de pe insula Jan Mayen, în Oceanul Arctic, în nordul Norvegiei. Este de fapt un vulcan cu crater de circa 1 km lărgime, în mare parte umplut cu gheață. Pantele vulcanului sunt acoperite de gheață, cu mai mulți ghețari mari, inclusiv cinci care ajung la mare. Cel mai lung ghețar este ghețarul Weyprecht, care se întinde de la vârful vulcanului prin partea de nord-vest de la buza craterului și se extinde aproximativ 6 km până la mare.
Beerenberg
Iar wikționarul scrie și el că se trage de la latinescul ursus, care nici el nu e de capul lui - ursus (urs) vine de la proto-italicul *orssos, de la proto-indo-europeanul *h₂ŕ̥tḱos („urs”). Printre cognate amintim vechiul cuvânt grec ἄρκτος (árktos), vechiul cuvânt armean արջ (arǰ), persanul خرس (xers) și sanscritul ऋक्ष (ṛ́kṣa).
Așadar, grecii ne-au dat definiția nordului, originea lui „arctic” („de nord”) derivă clar de la Ἄρκτος (Árktos, „Ursa Major”, - „Ursa Mare”), deoarece constelația Carul Mare este în partea nordică a cerului.
Lingviștii occidentali cred că „nord” (north) vine de la engleza evului mediu (Middle English) ca north, din engleza veche ca norþ, cognat cu diferite cuvinte germanice ca olandezul noord, vest frisianul noard, germanul Nord, danezul și norvegianul nord, toate din proto-germanicul *nurþrą și cognate cu grecul νέρτερος (nérteros, „infernal, inferior”) poate toate în ultimă instanță din proto-indo-europeanul *ner- („stâng, de jos”), deoarece nordul este în stânga când te uiți la soare. Că plecarăm de la urs și am ajuns la nord!
Dar să vedem cum zic alții măriei sale urs: albanezii ariu(?),armenii արջ, bulgarii și macedonenii мечок (mechok), мечка (mečka) însemnând ursoaică, bosniacii nositi, croații snositi, danezii bære, în ebraică דוב, englezii și frizonii bear, estonienii kandke, finlandezii karhu, latinii ursus, românii urs, portughezii Urso, francezii ours, spaniolii oso, germanii Bär, grecii αρκούδα (arkoúda), hindi (bhaaloo; ca să vedeți de unde vine numele ursului din „Cartea junglei”), în idiș בער (ber), irlandezii iompróidh, islandezii bera, italienii orso, letonii sedz, lituanienii turėti, neerlandezii beer, norvegienii Bjørn, suedezii Björn, persanii خرس, punjabi ਰਿੱਛ (Richa), polonezii Niedźwiedź, rușii медве́дь (medvédʹ), ucrainenii ведмідь (vedmidʹ), sârbii медвед (medved), cehii medvěd, slovacii medveď, slovenii medveda, toate din proto-slavicul *medvědь, maghiarii medve („furat” de la slavi), turcii ayı etc.
Să le luăm pe rând:
Germanii contribuie cu (Herr – Domnul) Bär, care vine din germana evului mediu (middle high german) ca bër, din germana veche (old high german) ca bero, din proto-germanicul *berô, convențional derivat din cuvântul „braun" (maro). Comparați cu olandezul beer, englezul bear, vestfrizianul bear, danezul bjørn.
Latinii vin cu ursus, după cum arătarăm, din proto-italicul *orssos, din proto-indo-europeanul *h₂ŕ̥tḱos („urs”), cu cognatele vechii Grecii ἄρκτος (árktos), persanul خرس (xers) și sanscritul ऋक्ष (ṛ́kṣa).
Așadar, rezumând, rețineți proto-germanul *berô, proto-indo-europeanul *h₂ŕ̥tḱos („urs”), proto-slavicul *medvědь, literar „mâncător de miere”, vechiul irlandez mathgamain, adică math („urs”) și gamain („vițel”), vechiul prototurcic adig, proto-semiticul *dubb- („urs”), proto-afro-asiaticul *dab- (animal mare”), proto-bascul *hařc și ce-or ma fi ele (vezi harta)!
Ursul în țările europene și prin vecinătate
Și să ne aducem aminte de câteva ziceri românești: „Nu vinde pielea ursului înainte de a-l ucide”; „Ursul nu joacă de bunăvoie”, fie și la adunarea de lângă clădirea guvernului; „Şade pielea ursului în târg şi ursul în pădure”; „Există şi o lună de miere - scânci ursul, cu ochii pe cer” - aforism clasic de Gheorghe Dumitraşcu din Paradoxuri lirice (1995); „Zicea un prieten: să nu te crezi urs, de îndată ce ai ajuns la miere!” - aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei; „Până la o vânătoare de vrăjitoare, vă propun să ne vedem de urşii noştri” - aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan etc.
Constantin NIŢU
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8
-->
Comentarii
Mulțumim de trecere,
Suntem în petrecere!