Taina spălării
Mă pot eu, oare, apleca
atât de dulce
atât de jos
până la pământ
să pot cuprinde
să pot spăla
noroiul, praful
altor tălpi
cu toată inima
spre curăția altcuiva
fără a-mi păsa de murdăria
de pe încălțarea unui careva
când îmi vizitează casa?
Sunt eu în stare
să pot sta
atât de aproape
încât să pot îmbrățișa
cu toată dragostea
făptura altuia
mai presus decât făptura mea?
Mă pot eu oare dezbrăca
de hainele trufășiei
am eu puterea de a renunța la pâinea și apa mea
cu bucurie
să pot dărui altcuiva
ce am primit
cu dărnicie
fără a întreba
ți-e sete, ori ți-e foame?
Mă pot eu rupe, oare,
de toate visele netrebuincioase
de planuri, de dorințe absurde
năzuințe deșarte
de toate treburile inutile
pot eu învăța a îngenunchea
a mă apleca și mai mult
să șterg picioarele unui rob
așa cum ai făcut Tu, Mântuitorule,
înaintea fiecăruia
cu toată smerenia,
uitând de mine
călcând pe mine
fără a mă rușina
spre a mă înălța?
Crezi că pot învăța taina
acestui lucru dumnezeiesc,
pe care nu-l pot pricepe acum cu gândul-
atât de ușor pentru tine
dar atât de greu pentru mine-
tăcând, jertfind-mă, uitându-mă, biruind piedici, iertând și
acoperind neobișnuit totul cu dragostea mea
fără să mă îndoiesc o clipă
că într-o bună zi voi primi aplecarea Ta?
Veronica Șerban
(Foto: Sursa internet)
-->
Comentarii
Domnule, Ioan Muntean, mulțumesc aici pentru toate aprecierile dumneavoastră!
Mă onorează propunerile!