de Elisabeta Branoiu
Sub raza sfantă a Chipului Tău, Doamne
Imi plec genuchii şi fruntea mea natangă,
Cu pletele incărunţite, ce numară mai multe toamne
Şi trupu-npovătat, ce-i gata să se frangă!
In ruga mea Stăpâne, indurare iţi cerşesc.
Să- mi mai laşi să curgă al meu izvor al vieţii,
Din vâltoarea fărdelegilor, acum să mă opresc
Şi să m- ajuţi să-ncătuşez păcatul morţii.
Te rog…ispitele, să nu-mi mai tulbure izvorul
Cu rana suferinţei, cu truda inlăcrimată.
In negura adâncului, mi-au zăvorât dorul,
In umbra morţii negre cu giulgiu-nfăşurată.
Ce năluciri nefaste, imi schimbă al vieţii sens ?
Ce intunecime, vrea să-mi curme zarea?
Cu minciuni şi vorbe goale mă ademenesc,
Vor să-mi ia Cuvântul, vor să-mi schimbe Calea!...
Prin Valea Trecerii zoresc, cu pofta lor nefastă
I-aud cum in hârjoană, din depărtări vuiesc
Aceste duhuri rele, sparg bolta albastră,
Râvnind truditu-mi suflet, in juru-mi dănţuiesc.
O!... Doamne, zâmbetul mi-e inchis in patima durerii!
Visul neimplinit, ca intr-o ruină... geme!
Liniştea-i ascunsă in salasul mut al urii!
Dreptatea- mi sugrumată, mustrată de blesteme!
Dar, nu m-au biruit Stăpane...Ce-mi cer judecătorii?
Să-mi vând credinţa şi mintea inţeleaptă?
Si ce vor ei să-mi deie in schimbul "lepădării?!"
O fericire pământeană? Ooo!... nu Stăpâne iartă!
Câtă durere inchide-n ea "iubirea"
Şi câte lacrimi triste, ascunde sufletul
Aceluia ce impărtăşeşte nemurirea
Cum a scris in Sfanta Carte, "Duhul".
Poate... sunt ultimele mele şoapte!
Din lumea sumbră ce mă osândeşte
Poate... cândva, voi cobori in neagra noapte
Acolo, unde, firul vieţii se opreşte.
Dar, mă voi lupta din răsputeri, cu valul vieţii
Să fiu cu Tine părtaş la "nemurire"
S-aştept cu dor "venirea dimineţii"
Când vei venii pe cer, cu atâta "slavă şi mărire"
Doar Tu ai spus, că la acestea suntem, jos, aici, lăsaţi:
"Necazuri şi ispite veţi avea in lume!
V-am spus aceste lucruri, dar nu vă intristaţi
Că nu peste mult timp, vă voi lua la Mine!"
Dar, iată, zorii vin, furtuna v-a inceta!
Corabia vieţii o indrumă un Heruvim
In zori apare... Soarele, EL,"Mirele" aşteptat!
Ierusalime dulce, o... cât de mult te iubim!
Compusa, azi 12-03-2007
"E prea multă tristeţe, prea m-am sâturat de laudele celor
mândri, de ocările celor necredincioşi". (Ps.David..)
Elisabeta Branoiu.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 7
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 4
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 8
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 9
-->
Comentarii
Deaga Prietene, "ce ne e scris in frunte-i pus" stiti proverbul. Si ne e scris de bine. Asteptam. Multumesc de trecere. Va mai astept cu toata placerea! doamne ajuta!
Să înceteze furtuna...din sufletele noastre, oare cum ar fi? Am mai căuta, continuu, curiozități, pe El?
Un domeniu tabu, pentru mine, dar mă bucur că alții au puterea să o facă.
Domnul să vă dea tărie, să continuați.