Venea încet apusul pe umbra răsfirată
a fagului sihastru din vârful unui deal,
la marginea pădurii se auzea deodată
o doină neștiută…,în cântec de caval.
Ajunsă mai aproape de dorurile mele,
trezite fără voie din somnul fără vis,
readucea în cuget doar amintiri rebele
rămase îngropate la margini de abis.
Călare pe o rază, scăpată dintre creste
din luna adormită pe colțul unui dâmb,
soseau să-mi readucă o tainică poveste
cu clipele jerfite în jurământul strâmb.
Se spune în poveste că vajnica ursită,
venită să citească înscrisul prorocit,
plecase fără veste, sedusă de-o ispită,
lăsând-ne uitarea pe gândul nerostit.
Inscrisul fără nume, rămas în amintire,
mă bântuie întruna c-un dor nemărginit,
când orele rebele mă cheamă, în neștire,
la plaja-ndepărtată pe care ne-am iubit.
-->
Comentarii