La izvurlu di lângâ cruţsi
Aclo, pi unâ dzeanâ easti nâ cruţsi lângâ unu izvuru,
Aclo, calilji avursescu şhi omlu îşhi astâmâseaşhti caroţsa,
Si-şheadi, si-discurmi
şhi mutreaşhti tindearea undatâ, dzenurili sh-munţsâli...
Nu easti singuru!
Tu aţsea şhtamâ s-andâmuseaşhti cu tuţs aţselj ţzi furâ,
Aclo - unu locu aleptu - omlu îşhi lasâ minduirili
- unu semnu a anyearili, loclu iu easti cu Dumnidzâ -
Unâ cali câlcatâ la sinurlu dintrâ eţzâ,
Unâ cali cari duţsi spri treaţsiri a arâului ditu dzeanâ.
Aclo, pi un dealu easti nâ cruţsi lângâ unu izvuru,
Unâ cruţsi cari alini spri Ţserlu dischjisu,
Unu ţseru strâbatut dipriunâ di nouri...
Aclo, omlu si-astâmâseaşhti,
Si-şheadi shi easti tu un chiro, iuva.
Îşhi mutreşhti di-tru punctu elefteriea - unu locu
a mutreari, unu locu a dânâseari – şh-îi acachiseaşhţsi noima,
Unu zboru, unâ mplâtire şhi sâlâghiria - astâsirea, disfâţsearea,
şhi cruţsicâljiuria chirolui “prezentu” şh-a minduiriljei “escu”
tu “escu prezentu”... câlâtoru aoa şhi pi ţseru … ahâtu di firescu!
Aclo, pi unâ dzeanâ easti nâ cruţsi lângâ unu izvuru...
La izvorul de lângă cruce
Acolo, pe un deal este o cruce lângă un izvor,
Acolo, caii obosesc şi omul îşi opreşte căruţa,
Se aşează, se odihneşte
şi priveşte întinderea vălurită, dealurile şi munţii...
Nu este singur!
În acea linişte se întâlneşte cu toţi cei plecaţi,
Acolo - un loc ales - omul îşi lasă gândurile
- un semn al învierii, locul unde este cu Dumnezeu -
Un drum parcurs la graniţa dintre lumi,
Un drum care duce spre cursul râului din zare.
Acolo, pe un deal este o cruce lângă un izvor,
O cruce care urcă spre Cerul deschis,
Un cer străbătut mereu de nori...
Acolo omul se opreşte,
Se aşează şi este pentru un timp, undeva.
Îşi priveşte dintr-un punct libertatea - un loc
al privirii, un loc al opririi - şi-i înţelege esenţa,
Un zbor, o plutire şi eliberarea - fixarea, desprinderea
şi intersecţia timpului “prezent” şi-a gândului “a fi”-
în “a fi prezent”... călător aici şi pe cer... atât de firesc!
Acolo, pe un deal este o cruce lângă un izvor...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii