La moartea mamei ei

 

 … e cerul gri.

Trei ciori stinghere așteaptă pe o cracă, cuminți

Sperând că popa o să tacă, și-ncepe și să plouă

iar ea se strânge-n mine și-mi amintesc de ea,

 cât de fierbinte… și-a dracului era.

Am o erecție necuviincioasă, 

mă răsucesc pe-un crac iar popa nu mai tace.

Ce mai contează unde-o bagi.

În mă-sa sau în fii-sa…

Doar să plecăm din clisa iasta.

Dar popa mă privește lung

Se pare c-are multe de mai spus.

Mă cat cu ochii către ciori,

 Se apleacă către mine și mă privesc cu’n ochi:

Crrrra! Și popa tace, iau o țărână moale

Și o arunc în groapă.

Se-aude doar un scârțâit de scripete

și vântul, care nu mai vrea să tacă.

Nici ea. Îmi șterge lacrimile cu o basma:

Chiar nu știam că o iubești atât pe mama…

Nici eu, dar treci odată în mașină,

Că mi-a intrat ploaia prin haină.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->