Izvor descântat
*Viorelei Codreanu Tiron*
un ţipăt de-albatros digerat de furtună
o zână căzută
pe un nimb de zenit
orologiul carnivor al sângelui devoră
cuspidele beznei
nimicul cere tribut zilei să-şi resoarbă
esenţele
regurgitează spaţiul
geometriile în alte arabescuri nimfomane
sună din elitre octave gestante
coasta nudă a răstignirii
face implozie în respiraţia pielii
îmbrăţişează veşnicia friabilă
înălţarea în clipă
nu mai întreb
de câte ori se mai crucifică pruncul
timpul răscumpără tot ce-am stocat
în piramida vertebrei
camera secretă a inimii rostogoleşte sfere
atingerea materiei
magnetizează literele în tăcere
sub ghilotina privirii
identitatea şi-a golit garderoba
fierb în vene gheizere
pentru a învăţa să-mbătrânesc în izvoare curat
descântat
candoare nemuritoare
Comentarii