LACRIMA FRUNZĂ

LACRIMA FRUNZĂ

Pe fruntea mea desfrunzeşte un anotimp,
iar vântul se-nfăşoară pe ziduri de tăcere,
întotdeauna grăbită şi la braţ cu zeul-timp,
deseori, uit de mine şi toate devin austere.

Noaptea mi-a rămas un bun, tainic sfetnic,
iar pe pereţi nopţii scriu gândurile răvăşite,
ştiu că-n alt capăt de lume aştepţi platonic
dimineaţa să-mi descurci cuvintele-ncâlcite.

Ţi-ai dorit să mă uiţi, un păcat făr' de hartă,
dar pictat pe sufletul-martir în loc de pânză;
n-ai ştiut pe unde paşii te poartă prin soartă
iar din toamna-ţi zurlie, sunt lacrima-frunză.

Dar ce, dor poate fi fără lacrimi şi nostalgie?
sub pleoapele mele trăieşti într-o zi de mai,
când am fost sideraţi de coincidenţa-magie,
teama te-a blocat, dar prin versuri lăcrimai.

6 Octombrie 2016 - MIT

1979347842?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->