Lacrima trecerii

Lasă-mi, Doamne, o petală
de timp,
blochează alarma cu îngeri
ce nu dorm,
ca s-aud în iarbă
plânsul florilor, 
ștrangulate de vânt,
renăscute de mersul 
ploilor de demult.
Conjugă-mi, Doamne,
verbul ,,a fi”,
gândul că sunt,
revelația că ești
și întârzie moartea…
sau fă-i un statut:
să n-o mai primim
fără bon de rând, la visare.
Să-i fie și ei trecerea, 
prin firul de lacrimă,
al unui bătrân,
al unei mame,
al unui neam –
legământ de mister,
Universul din nou creând…

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->