Realităţi ştiute de om şi de Dumnezeu
din cauza vreunui necaz ce coase pe dinăuntru
cu un acon gros şi ascuţit
îi lasă motive decorative oribile
ba îl doare într-un punct al corpului
ba îl doare sufletul din cauza vreunei supărări.
Toate lacrimile sunt incolore şi umede
curg ca nebunele când nu mai au loc în ochi
când inimii i se pune pata pe ele şi le goneşte afară
de nu se mai poate ţine omul la ele
degeaba le şterge cu palma sau cu podul ei
că ele dansează cu sughiţurile şi cu bocetele
când sufletul nu le mai vrea în el.
De te opreşti lângă cineva când plânge
să-i mângâi suferinţa cu o vorbă bună
ori să-l ajuţi şi mai mult dacă ţi-e posibil
îi vezi şirul împrăştiat de lacrimi
ce ce prăvale pe obraji
observi ceva aparte
deşi nu conştientizezi pe moment.
Lanţul lacrimilor neîntrerupt
gonit cu forţa sufletului
nu ne-arată decât curăţenie
ruptă dintr-o fâşie de puritate
din privirea lui Iisus din Nazaret.
La fel au fost şi lacrimile Lui
din cauza suferinţei şi-a trădării
când a fost răstignit...
De-atunci a fost soarta oamenilor
pecetluită cu necazuri mai tot timpul
punctată pe alocuri şi cu clipe frumoase.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii