Le vent, le cri...

[Irina Lucia Mihalca]

Le vent, le cri... 

Îmi place, acum, piesa lui Morricone! - îi spui 
într-o zi de septembrie... 
Acum i-a sosit clipa, un val ce-şi caută malul! 

Piesa asta parcă zice: “ Să nu te temi de valuri, 
se întorc în mare liniştite, 
scuturate de emoţii, calme, aşezate!” 
Ca după un timp sa revină cu 
noi emoţii, cu noi nelinişti, cu noi forţe. 
Un zbor, un dans, o căutare! 

În toate se aşează liniştea, 
cauţi sensuri lucrurilor ascultând-o, 
eu văd cum mă izbesc de stânci, doar! - îi spui. 
Încearcă să te înalţi puţin mai sus, 
Acolo alta e panorama... 

Acolo sunt albatroşii, pescăruşii! 
E cerul şi albastrul lui şi de acolo pluteşti. 
Sunt lângă tine, în lumea şi unda creată, 
O mângâiere vei simţi ca adierea sufletului! 

Fiecare cu partea lui, atât merit, poate! 
Meriţi mult, ştii bine! 
Nu mai mult decât mi s-a dat să am, 
Dacă voi gasi 
un sens într-un sens ce nu are sens, 
am să-ţi spun dacă va mai urma ceva. 
Viaţa îţi va oferi multe surprize, 
uimirea-ţi va fi în multe! 

Piesa se termină cu un pui de albatros, 
Începe cu o pasăre matură, stăpână pe ea, 
şi se termină 
cu un pui de albatros fricos. 
Nu ştiu de-i fricos! Puiul îşi continuă zborul, 
Acolo, în zbor, albatrosul e stapânul mărilor, 
trebuie doar să aibă încredere în el. 

Mi se închid ochii, vino aici! 
Eşti legănat de dulcea oboseală, 
Cât vei dormi, te voi privi 
ascultând şoapta vântului, tânguirea mării!

[Irina Lucia Mihalca]

Ma bucur , Camelia , daca ti-a placut. Multumesc pentru aprecieri.

Cu drag, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Lenus, pentru vizita si impresii.

Cu drag, Irina

[Camelia C]

Oare, ce se mai poate comenta la acest poem?Superb!

[Lenuş Lungu]

Felicitari pentru acest poem!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]