Tu mi-ai promis c-ai să mă iei cu tine,
Să stăm, doar noi, sub cer cu lună plină;
Mi-ai spus de-atâtea ori că sunt divină,
Că laolaltă ne stă cel mai bine.
Am tot sperat c-ai să mă iei de soaţă;
Făcusem târgul doar, atunci la vie:
Să-ţi fiu stăpână peste-mpărăţie,
Că-ţi place lucul meu de jună moaţă.
În timp ne-a nins cu flori de măr pe plete...
Tot moaţă am rămas - şi-mi şade bine!
Aş vrea istoria să se repete,
Aşa că, dragul meu, mă mut la tine!
Ne-om duce bătrâneţile-ntelepte,
Uniţi fiind la rău, dar şi la bine.
moţ, moaţă - locuitor, locuitoare din Munţii Apuseni
a face târgul - a se tocmi, a cădea la învoială
Comentarii
Multumesc din suflet, Aurora, pentru popas si apreciere!
Splendoare lirică!
Onorata pentru popas si apreciere, doamna Lenus! Cu drag!