Licornii vin când mi se-adapă muza
În apele albastru de cobalt
Să-mi crească în tărie şi înalt
Ca isoscelului ipotenuza.
Când falnic întuneric se destramă
Şi-i înghiţit de zorii siderali
Iar noaptea se împrăştie-n fractali
Fantasme statice în hologramă,
E-un cumul ce se-nalţă către rugă
Doar flash-uri sunt retinele fugare
Restanţe vii din visele gregare
Pe unde viaţa m-a purtat în fugă.
Licornii vin, dar muza mi-e mofluză
Vin zorii cât ea este încă trează
Iar luna de aramă înoptează
Pe val de mare-n braţe de meduză.
Mi-e muza răzvrătită şi uitucă
Şi-n capul meu, mulţime de-orologii
Mi-alungă toţi licornii, inorogii
Făcându-mi poezia, o nălucă.
-->
Comentarii
Desi sunt obisnuita oarecum cu stilul tau, Delia, acest poem este diferit. Undeva in sfere inalte se zbenguie sufletul tau. Cu drag, citire.
Vorba lui Mircea:
"Pe noi, nu ne-aţi păcălit:
Muza, bine v-a...servit."
Mulţumesc din suflet lenuş
Am lecturat cu placere acest poem...Felicitari!
Dacă-i muza supărată,
Te lasă cu buza umflată,
Iar , cu vin, de se amețește,
Pleacă și nu mai...plătește!
PS:
Pe noi, nu ne-ați păcălit:
Muza, bine v-a...servit.
Mulţumesc şi...am fugit!
Frumoase versuri , felicitări !
Mulţumesc domnule Sprâncenatu
O "nălucă" interesantă însă, dacă ar fi să mă refer doar la prezenta (conclusivă, dar uşor mustrătoare).
Muza, un etern mister, care - pretenţios - soseşte doar când ... nu e de prisos !
O Muză ! Tu care transformi solicitanţii, modelându-i creator, fără vreo intervenţie "directă", însă cumplit de necesară ! Ne laşi mereu mai buni, mai creativi, încât accidental, "compunem" chiar şi fără tine, suficient fiindu-ne să te dorim prin preajmă.
~
Cornelius, :)
PS:
Licornii vin solicitaţi de Muză,
activă deci - în nici un caz "mofluză". ~,
Dacă vă zic că a mea e...mofluză?