Printre două fumuri de ţigară
care s-au încăierat
după capriciile unui vânt
ochii noştri s-au întâlnit
prima oară.
Nici eu
nici tu
n-am fi crezut
că-n acea autogară unde gerul
se-ncăpăţâna
să muşte adânc din aer
şi
vreo doi-trei călători
ca şi noi
aşteptau cursa de 10:00
în posibilitatea
unei încrucişări de priviri
înfrigurate şi indiferente
care
să deschidă
uşa a două suflete.
Doi oameni
două priviri
două fumuri de ţigară
într-o autogară
au părut şi-mi par
de-atunci
limita
une lumi pasagere
în viaţă.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii