Blog

Pe sait, vă spun, Bună seara!
A venit şi pamfletara,
Să vă facă o urare,
Făr' a "pune pe răni, sare"!
Veniţi amici minunaţi,
Cuvântul să-mi ascultaţi!
Navighez că s-a-nserat,
C-un monitor demodat,
Şi-o tastă de-mprumutat,
Şi-am ajuns pe acest sait.
D

De  pe-un deal mai răsărit

Vine iarna rostogol;

Vântul, un alt zăpăcit

Nu se lasă mai domol!

Suflă cu spor din rărunchi

Peste fulgii jucăuşi...

Ba şi-a luat cu el şi-un unchi

Care bate pe la uşi!

Ies şi eu în bătătură

Să-mi aduc vreo două lemne.

Cocoţată pe

A Nopții Zână mantia-și întinse
Pe-ntinderi pământene necuprinse.
În ochii-i mari, cu irizări albastre
Clipesc, a înnoptare, două astre,

Prin plete, în alint cârlionțate,
Fior zburdălnicit de Foehn străbate
Și mii de stele cu-argintată rază
Se-prind p

Răzbat

necuvintele din suflet,

se vor aşezate pe hârtie

de minte

să le dea aripi

să zboare,

dar legate sunt

de bilanţul virgulelor

şi punctelor sculptate stâlpi

în grădina-mi

de verde pentru voi.

Iertaţi-mi egoismul

de a vă mulţumi întâi

că-mi sunteţi,

că

2015

AHO,AHO ,PRIETEN BUN

CARE STAI PE SAIT ACUM!

IA OPRESTE-TE  DIN SCRIS.

SI ASCULTA CE-AM DE ZIS!

N-AM INTRAT SA TE STRESEZ,

AM INTRAT CA SA-TI UREZ:

LA MULTI ANI CU FERICIRE,

CASA PLINA CU IUBIRE,

PUNGA PLINA  CU MULTI BANI

SA TRAIESTI  LA MULTI,MULTI ANI

OLTENIA-Incantatiile sarbatorilor romanesti – Datul la grinda

Posted in Cultura, LAPTE CALD PENTRU SOMN BUN 01/01/2013
Obicei din zona Mehedintiului. 
Este vorba despre “datul la grinda”. Desi unii il considera obicei pagan, traditia este intalnita in m

N-am nevoie de nicio libertate acum
devreme ce n-am avut-o atât de multă vreme,
sunt la fel câinelui eliberat din lanţ;
doarme tot lângă zgarda sa deşi n-o mai are la gât
şi nu părăseşte locul arhicunoscut.

Nimeni nu înţelege de la început o necesitat

Cum se iubesc


Cum se iubesc copacii goi,
în vis la poarta zilei " ieri,"
n-am fost iubito, oare noi,
când răscoleam prin adieri ?

Simțeam mireasma-ți de lumină
și n-adormeam că mi-era teamă,
să pierd silaba ei divină,
când geana se lipea de

Când  sunt cu tine

totu-i minunat,

te-am aşteptat de mult

plin de speranţă.

prin dragoste

să retrăiesc un vis

ce poate deveni curând

ceva palpabil pe pământ

Când  sunt cu tine

viaţă mai frumoasă,

iubire ca a mea

nu vei găsi vre-o dată

frumoasa mea

cu multe fante

Mă-ntreb pe unde eşti acum? 
Aş vrea să fii, aici , cu mine!
E iarna  rece fără tine  
Şi inima îmi plânge-n drum.
 
În miezul zilei  mohorâte,
Surâsul mi se-ascunde-n nor
Şi sufletul mi-e plin de dor,
De-atâtea dimineţi pierdute.
 
Acum cănd iarna

iarna

Cer dantelat în argint,

Fluturi osteniţi prin vis,

Golf de azur în păduri,

Bolta surpată-n abis.

Deşert  alb imaculat,

Cu vivaldiene note,

Parcă-i un întreg palat,

Ce dansează în gavote.

Pe sus albele scântei,

Parcă-s lebede ce zboară,

Se aude dintr-u

INGRID-MURISEM ȘI AM REÎNVIAT

E iarnă, e sfârsit de ianuarie,e dupăamiază târziu.Azi am încheiat conturile unui capitol din viața mea, cel mai trist cel mai zbuciumat.Rătăcesc pe aleile parcului care la această oră e aproape pustiu.Vântul suflă îngheț

Noaptea mea nu e noapte din întunericul tău,
e mai mult un gol găsit în impas
pentru o inimă care aşteaptă
ca o primăvară sosirea păsărilor
despletită din obişnuinţă la soare.

O bucurie de înălţime urcă prin vămile cerului.

Eu sunt gândul întrupat în v

Urare de An nou

La uşa noastră de creştini

Se-arată noul an,

E un copil fără de vini

Cu glas de porţelan.

Vine cu râuri de iubire

Şi cu speranţe noi,

Ne-aducă numai fericire,

Ne scape de nevoi!.

Miroase-a mir adevărat,

Întâmplilă-l, creştine,

Cu tot ce ai tu

A mai trecut un an,

Cu bune si rele,

Dar noi, cu BUNUL DUMNEZEU,

Trecem pasta ele,

C-asa-i viata noastr-aicea,

Pomut razmuratu

Si cu tat felul de roade 

Este incarcatu

Iubita mea cu ochi pătrunzători şi mari

Noapte de noapte-n vis tu îmi-apari

Ascunsă într-un crater de pe Lună

De dorul tău inima-n piept suspină.

Zănatic, vântul fluieră pe la ferestre

Gându-mi aleargă prin locuri sihastre

Iubito, vino în braţe să te strâ

Se-aude prin ecouri aburinde

glasul pădurilor în freamăt trist,

să ne spunem că-i iarnă,

iar noi topim raze prin gânduri

rămase dincolo de zări.

Întinde mâna uşor peste cer

şi şterge o lacrimă

care uită să mai cadă,

se tot preface în fulgi şi-n stea

pe argint

Broboada zăpezilor căzută peste nemărginire

atât de albă, atât de albastră...

ca o sentinţă mult prea uşoară.

Râul geme la maluri sub menghina gheţurilor

pe semne că-l doboară această impresurare

cănd ochiul privindu-l plânge.