Suferind, cu atit mai greu,
Ars in foc si facut eara.
Suferind, cu atit mai greu
Suferind, cu atit mai greu,
Ars in foc si facut eara.
Suferind, cu atit mai greu
ÎNTR-O CÂRCIUMĂ
Lui Adrian Munţiu, poetul cu care am băut un coniac într-o cârciumă din Timişoara.
Ne zgârie pe creier şi astăzi anii care ne despart,
Tu dus în lumea stelelor şi eu,
Căutându-te
Veşnicia s-a născut din imnuri
Cântate fecioarelor
Și din delirul anilor fără şir
Trăiţi ca zeii pe creste de munţi
Unde cerul sărută pământul
Și soarele argintește văzduhul...
Azur cu mantii albastre de raze
Prin care zboară spre cer suflete rătă
Te blestem, când la uşă o vrajă
însetată vine să-ţi soarbă din lacrimi,
să nu poţi să te mişti să-i stai strajă,
întristat, să te-afunzi între patimi.
Să mai vrei înc-o droaie de-amiezi,
să le scurmi printre bolţile albe
şi-un târziu să-ţi aducă zăpezi
din
Lampa cu petrol atârnată de cuiul bătut în peretele casei lângă capul patului în care dormeau părinţii, ardea cu flacără mică, afumând sticla. Eu în patul alăturat mă prefăceam că dorm, să pot asculta discuţia lor. Mi s-a părut că pun ceva la cale şi
Floare albă de cais
Am tot stat şi mi-am tot zis
Că-n lacrimi imi voi ascunde
Verdele cu pleoape ude.
Când întoarsă fie roata
Dinspre înălţimi şi tata
S-o întoarce lângă mine,
C-o speranţă de mai bine.
Ca din os fluier ascuns
Dor şi jale m-a pătruns:
O mamă nu moare niciodată !
Aşa a spus părintele la-nmormântare ,
O înţelepciune foarte veche care are
Un adevăr de neclintit în viaţa toată.
O mamă-i amintirea cea mai dragă
Ea ne dă viaţă şi mereu ne ocroteşte ,
De bine ne învaţă , de rele ne păzeşte,
de la crăpatul zorilor
dansez cu viața
simt aerul cum taie cozi de cireșe
și pietrele cum înmuguresc
știu gustul ambroziei
căzut în stropi de pe frunte
și întind mâna
dincolo de rama tabloului
inocent
îndrăgostită
Salve, Cristiana, Geo te deranjeaza, am citit cu bucurie despre ultimele tale expozitii si reprofilarea ta pe profesia de designer si pictura, felicitari...se pare ca esti extrem de ocupata.... daca n-ai mai dat niciun semn de viata, m-ati uitat cu
Salve, Cristiana, Geo te deranjeaza, am citit cu bucurie despre ultimele tale expozitii si reprofilarea ta pe profesia de designer si pictura, felicitari...se pare ca esti extrem de ocupata.... daca n-ai mai dat niciun semn de viata, m-ati uitat cu
Un dor îmi cânta în surdină,
L-aud ades, mereu frumos,
Şi roşu-n suflet mă domină
Când răscolesc frunze pe jos,
Sau când privesc îndrăgostită,
Pe-o banc-ascunsă şi retrasă,
Şi apoi să plec ademenită
Pe-alei de gând, misterioasă,
Cu el ascunsă printre flori
Uitându-ne la portretele unora dintre cele mai frumoase femei din istorie şi citind despre cât de fermecaţi erau bărbaţii de ele şi cât de apreciate erau, ne vine
Ei, nu ni_au rupt pamintul,
Ei, ni_au scuipat drapelul!
Si astazi mai o
... pe-un piedestal înalt, oh, tu, madonă,
în ochii tăi se naşte nemurire
de voluptate şi împătimire,
înţelepciune blândă de Junonă.
Ţi-s mâinile doar gest de aşteptare
(aşa înalt... cât noaptea de-nviere)
iubirea ta mă seacă şi mă cere
în lumile de v
Istoria ne cântă imnuri negre,
Le-am învățat… și parcă nu mai dor.
Din lutul caracterelor integre,
Ne transformăm, și idolii ne mor.
Cărări necunoscute luăm în turmă
Și pași-i risipim fără de rost.
Privirea nu mai caută în urmă
La amintirea celor care-am
Iubesc picăturile ploilor
neplouate încă,
frunzele neînfrunzite
ale pomilor din grădină,
încă netreziţi la viaţă.
Iubesc din suflet prietenii
pe care-i voi întâlni
în zilele ce aşteaptă
să mă trăiască.
Iubesc nerostitele cuvinte
încărcate de iubire
din ne
Îmi pare c-am trecut un prag de ceaţă
lumina se destramă ca o aţă,
vin îngerii din cer şi mă învaţă
cum să respir iubirea-n dimineaţă.
Acum sunt liber, timpul mă răsfaţă
străbat urcuşul, fac tunel prin viaţă,
ca un fugar prin lume, o paiaţă
port drum
Depăn amintiri înşirând pe aceste pagini segvenţe nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei mele, ajunsă poate la răscruci de vremuri.
Eram prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani şi când începuse tata să mă trimită la vreo patru
Mihail Miluță Gheorghiu Nascut la 2 octombrie 1897, Iași —Decedat la 10 decembrie 1971, București. A fost un celebru actor român de teatru, cunoscut, mai ales, prin rolurile în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri (Coana Chirița , Muza de la
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!