Despărţire

Ai fost iubirea vieţii mele –

Cea mai frumoasă între stele.

Când coborai între muritori,

Vederea ta-mi dădea fiori.

Forţă de Hercule aveam

Și spaţiul îl contractam,

Să te ţin în braţe, mereu, –

Aleasa sufletului meu.

Credulă,ai băgat-o în s

Ce mult te-am iubit! 

Ce mult te-am iubit –

Visul meu, infinit !

Pe un pisc te-am inaltat,

Te-am admirat și te-am adulat.            

De cum se lăsa înserarea
Îți presăram cărarea

– În al meu univers –

Cu petale de vers.

Tremurând de nerăbdare

Aşteptam, pe

O seară ploiasă extrem de răcoroasă

a debutat într-un sfârşit de iulie

dominat de nori negri răzbunători

fără stele pe cer , fără divina lună

ploaia rece mă îndeamnă să visez

Sunt un înger cu aripi mari , albe

vin să te iau cu mine-n zbor

plecăm aripă-n a

ACCESEAZĂ:

http://www.totpal.ro/serial-%E2%80%9Ene-vedem-la-paris%E2%80%9D-nr-1/

 Am crezut în fericire

înainte ca  Destinul să-mi răscolească dezamăgirea.

                   ***

Am crezut în speranţă

Înainte ca Viaţa să  mă-nveţe ce e singurătatea.

               ***

Am crezut in iubire

Înainte ca Vântul s

Eu nu exist, nu încerca să-ţi fiu

Vre-un gând tăcut, n-aş fi decât povară.

Întreabă versul meu pe care-l scriu.

El îmi cunoaşte sufletul pustiu,

Durerea care trece peste seară.

Visul din nopţi, când îngerii coboară

Să-ţi pună raze-n părul auriu.

El ştie dor

Nu sta de veghe, nu şovăi prietene,

e o nouă primăvară!

Ne aşteaptă flacăra speranţei

să tragem brazdă

peste lutul tăcut al aşteptării.

Inima mea caută nemurire,

nemurire-n iubire.

Plouă cu stele

şi ochii luni devin cocori

semn a uniu dor, a unei chemări.

Voi

Ofrandele aduse pentru morţi la Probejenie (6 aug.) constând în struguri, must şi faguri de albine se numesc Moşii Schimbării la faţă. Boabele de struguri desprinse de pe ciorchine şi sfinţite la biserica se numesc în unele zone etnografice „coliva d

O zi de vis la început de lună august

Cu tine vreau din nou să mă-ntâlnesc

Să simt cum clipa de încântare o retrăiesc

Uitând de orizontul vieții  prea îngust

Să ne plimbăm pe înalte culmi de munte

Uitând de lumea ce ne-nconjoară

Liberi sub cer albastru ca

Macii mei au răsărit

printre picuri de rouă cu străluciri de argint

cu nişte petale de purpură pline

cu stropi de soare aurii.

Stau macii mei la margine de drum,

păzesc cu grijă visele,

ascund o flacără 

care izbucneşte din noi.

Privesc minunea fără seamăn

şi

Bate-un Orologiu, cu cadente rare,

Turnul Catedralei sta in departare,

Langa cimitirul cu un gard de lemn,

Sunetul de clopot pare un indemn

Sa ami port tristetea catre alte spatii...

Un moment de vise, vorbe, peroratii,

Frigul ma raneste, si incerc s-admir

           Bufonul

Am fost investit: bufonul,
Responsabil cu antrenul.
Descreţesc frunţile regeşti
Precum şi pe cele lumeşti.

Cu scamatorii vă delectez ochiul
Şi cu glume vă-ncânt auzul.
Un semn, cu bagheta, fac

Și în ce doriţi mă prefac.

Sunt şi eu un

 Bun venit, iubire!

Sfiiciunea mi-a pus în cale un trac.

Roşu-n obraji, ca floarea de mac,

Am spus în viaţă, mereu: tac!

Gândul, hotărât, mi-a dat ghes – fac!

Mă scald în zări de depărtări,

Răzbat prin nori şi prin ceruri,

Mă cufund în ispititoare chemăr

Mai plutesc o clipa tragice amante,

Prin aceste paturi, reci si dezolante,

A ramas in urma vreun sarut, vreo haina,

Ca sa dea culoare camerei de taina...

Minunate trupuri fara lenjerie,

Au iubiri secrete, nimeni nu le stie,

Le sarut pe umeri, si pe sani, p

O iedera absurda viseaza pe perete,

Orasu-i plin de tarfe pe jumatate bete,

Au un trup agonic, si priviri febrile,

Le-au fugit clientii, n-au mancat de zile..

Zorii le apuca tremurand mai tare,

Fac acum trotuarul numai pe mancare.

Gandurile negre-ncep sa l

Mai ştii magnolia din colţ?

A izbucnit cu flori pe ram

Ca nişte cupe de smarald

Stă gata iar să-mi bată-n geam.

Mai ştii ce mult o admiram

Când liniştiţi plecam la drum?

Dar toate au trecut acum 

Şi nu mai ştiu dacă visam.

Doar umbra ta mai rătăcea

Pe sub m