Prolog – „Stele şi şoapte între ani”

Mă așez adesea în liniștea nopții, privind cerul care se întinde deasupra orașului. Fiecare stea pare un gând ascuns, o dorință nepătrunsă, un vis ce așteaptă

Epilogul geometriei fulgilor şi altor încercări de lumină [4]

XI

[… continuare]

Există un moment în care iarna încetează să mai fie doar un anotimp și devine o oglind

ultima ninsoare încuie anul (cybersonet CDXLIV)

în noaptea grea cuprinsă-n ceasul ei de taină

ninsoarea cade lin în forme verticale

și duce anul vechi în umbre ritual

[… continuare]

VIII

În ultimele zile ale lui decembrie, când lumea pare să plutească între două respirații, iarna capăt

o seară care topeşte graniţa dintre apă şi zăpadă (cybersonet CDXLIII)

în după-apusul greu lapovița se țese

ca o perdea de stropi ce tremură pe străzi cave

și vântul

[… continuare]

V

Există un moment în care iarna, fără să anunțe, începe să se comporte ca o arhivă. Adună în ea toate s

crengile iarna scriu alfabetul (cybersonet CDXLII)

în dimineața rece crengile tresaltă

sub greutatea albă-a iernii ce le ține

cu chiciura întinsă-n linii cristaline

c

Epilogul geometriei fulgilor şi altor încercări de lumină [1]

I

Iarna are o memorie stranie: nu păstrează lucrurile în căldura lor, ci în absențele lor. Nu reține vara din care am

noaptea luna decupează fulgi (cybersonet CDXLI)

ninsoarea cade dens ca o țesătură vie

iar noaptea-ntinde umbre lungi albastre

cu luna pală prinsă-n miile de astre

pe

fulgi mici împacă seara (cybersonet CDXL)

în seara lină fulgii cad fără prihană

ca niște puncte moi din vechiul cer ce tace

și-amurgul prins în umbre parcă se desface

drumul învaţă paşii să tacă (cybersonet CDXXXIX)

pe drumuri zăpada-i tare rece strânsă

și dimineața crește-n geamuri ca o sferă

cu lumini palide ce țin în ele-o eră

a

viscolul devorează tăcerile nopţii (cybersonet CDXXXVIII)

când noaptea-ncepe-a scurge ceasuri întrerupte

un viscol scurt răsare dintre umbre mute

și-nvârte fulgi stri

ceaţa înghite felinarele în zăpadă (cybersonet CDXXXVII)

pe străzi zăpada doarme-n ceața ce coboară

cu pași pierduți în umbre moi și răsucite

iar seara timpurie blând

~ ciclul Voci de rugăciune în Lumina Naşterii ~

Sinteză finală a ciclului de 40 de sonete ale rugăciunii

Ideea și motivația ciclului

Ciclul celor **40 de sonete** este conceput ca un itinerar spiritual complet, parcurs în timpul

ciclul Voci de rugăciune în Lumina Naşterii ~

Rugăciunea zilei 40

Maică Preasfântă, roagă-te pentru mine până la sfârşit

Maică Preasfântă, la sfârșit Te chem,

Și-ntind spre Tine inima-mi întreagă,

Căci pribegia vieții mi-e un

scârţâitul zăpezii anunţă altă lume (cybersonet CDXXXVI)

sub tălpi zăpada scârțâie ca o otravă dulce

și-adună după-amiaza într-un sunet frânt

un glas de iarnă veche l

~ ciclul Voci de rugăciune în Lumina Naşterii ~

Epilog la „Voci de rugăciune în Lumina Naşterii”

Întoarcerea după drum: liniștea celui care a încheiat o lucrare**

Există un tip de tăcere care vine doar după ce ai terminat un drum lung.

~ ciclul Voci de rugăciune în Lumina Naşterii ~

Rugăciunea zilei 39

Doamne, luminează-mi inima cu harul Tău

Doamne, luminează-mi inima spre Tine,

Să pot vedea ce este sfânt și drept,

Să fac din viața mea o rugă-n sine,

Și gând

albul proaspăt care reînvaţă lumea (cybersonet CDXXXV)

zăpada nouă cade-n linii stăruitoare

și-n amiază rece totul se reface

iar lumea pare-o pagină ce tace

cuprinsă-

Voci de rugăciune în Lumina Naşterii

Prologul autorului în variantă narativ-spirituală –

Cum începe un drum de 40 de zile**

Există în viață momente în care tăcerea devine insuportabilă. N