Blog

Stând noi acolo şi tăifăsuind, avem o surpriză absolută. În lungul drumului, drept pe mijlocul lui, vine spre noi, păşind agale şi legănat, marele nostru Dinu.

- Ia uitaţi-vă la el ce mers de marinar are! îl întâmpină Stela cu veşnica-i doză de răutat

Era singură în căsuța ei, aproape de marginea pădurii. Lăsa deschis și radio, și televizor, dar singurătatea o copleșea de multe ori, de când ai ei nu mai erau. Și ce veselie, ce gălăgie, câte nebunii făceau ai ei, deși nu mai erau tineri. Acuma...

S-

- Săracu’!

- Eu sunt Milu. Tu?

- Mica, de la Domnica. Unde-i casa ta?

- I-am dat foc.

- Şi unde stai acum?

- Peste tot.

- De ce m-ai luat cu tine, dacă n-ai unde sta?

- Nu te-am luat eu, ai venit singură.

- Eşti rău!

- Nu, sunt ţâcnit! Hai să ne luăm ceva de

Zăceai de ceva vreme. Cu fiecare zi care trecea parcă mă pietrificam, mă detaşam de tine fără să vreau. Încet, încet, nu-te mai cunoşteam. La început, încercasem să mă mint, să te mint.

 Îţi simţeam frica şi lupta, dorinţa de a mai fi puţin

Petre îi lasă pe cei doi la locul în care s-au întâlnit şi simţindu-se în plus, se scuză:

- Eu trebuie să plec. Dacă aveţi nevoie de mine, mă sunaţi.

La întoarcere, singur în maşină, într-o intersecţie nu departe de acea barieră de cale ferată, un tână

Asfaltul se desfăşoară în faţa TIR-ului şi se face sul în urma lui. Milu mestecă din proviziile doamnei de la bar şi se tot miră:

- E frumos aici la matale! Nu vrei o înghiţitură? Am şi ciocolată, e bună la drum, dă energie.

- Nu, mersi! Mănâncă tu, că

Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi,  când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un      motiv bine conturat. Pădurea  respira aramă, era toa

Un nor negru umbreşte dealul întristând peisajul.

- O să tragă o ploaie zdravănă! spune femeia privindu-l nedumerită şi aşteptând să mai audă ceva de la el, apoi, văzând că tace încremenit pe marginea şanţului, se întoarce către cruce şi se închină cr

Iarba înaltă, numai bună de cosit, ascunde partea de jos a crucii. Se apleacă şi rupe cu mâna un cerc în jurul ei. E înfiptă direct în pământ şi nu are nici o inscripţie. Îşi aruncă rucsacul şi trage de cruce până o îndreaptă bătătorind cu picioarele

Îi lasă pe cei doi în maşină şi întră pe terasă, unde, Anuţa, gata îmbrăcată, se pregăteşte de plecare.

- Unde ai pornit, copilă? Mă laşi singur?

- Mi-am terminat tura, domnule profesor. Se ocupă colega mea de dumneavoastră, se scuză fata.

- Şi? Te aşte

- Am lăsat doi sinucigaşi în urmă, zice Anuţa. Poate ar fi mai bine să anunţăm poliţia.

- Ne legăm la cap fără să ne doară. Ce-am putea să le spunem? Şi-apoi, le-am luat sculele.

- Chiar, trebuie să scăpăm de ele!

- În plus, unul e în comă alcoolică, ia

Fără a se fi lămurit dacă suferă sau nu de ceva la cap, îşi trăieşte mai departe coşmarul. Sentimentul că cineva sau ceva îl însoţeşte continuu nu-i dispare. Simte că lipseşte ceva din amintirile lui şi zilnic îşi pune tot felul de întrebări.

- Te pom

Gândindu-se intens şi continuu la ai lui, la ce-a avut şi ce-a pierdut, Mihai trăieşte mai mult în trecut, prezentul îi apare ca o anexă existenţială menită să-i asigure nevoile curente. De multe ori nici nu mai face diferenţa între prezent şi trecut

- Trebuie să aflu ce se întâmplă, hotărăşte el. Ar fi bun un detectiv, dar m-aş face de rahat, ar râde de mine şi m-ar trimite la psiholog, ceea ce n-ar fi chiar aşa de rău. Dar, mai bine nu.

Se îmbracă lejer şi iese pe aleile dintre blocuri. După vre

Un miros puternic de cafea fierbinte îl face să deschidă ochii. Încă mahmur, cu urechile vâjâindu-i, apucă ceaşca de cafea de pe noptieră şi soarbe cu lăcomie. Printre pomii din faţa ferestrei pătrund câteva raze de soare blânde. Ploaia de ieri a cur