Sursă: Literatura popoarelor: SĂ VORBIM ROMÂNEȘTE – de Bogdan Petriceicu Hasdeu
SĂ VORBIM ROMÂNEȘTE – de Bogdan Petriceicu Haşdeu
Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsați dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.
Când românul se-ndârjește
Din țărână când mi-l scoți,
El îți toarnă românește
Un blestem de șapte coți,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbește lin și blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.
Niciodată altă limbă,
De pre buze românești,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândești.
La mânie, la iubire,
La suspin și chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.
La iubire, la mânie,
La chiot și la suspin,
România-i România
Cu fagur și cu pelin.
Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoșesc,
După moda franțuzească,
Sau cu modul latinesc,
Ne-am strâns mințile cu fracul
Și simțul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii și-a înțărcat.
Românimea cât trăiește
Graiul nu și-l va lăsa;
Să vorbim dar românește.
Orice neam în limba sa!
-->
Comentarii
Felicitări pentru postare!
Bogdan Petriceicu-Hasdeu promova combaterea imitațiilor, traducerilor și a calcului lingvistic, care, așa cum va spune și Titu Maiorescu, "au devenit o manie primejdioasă, fiindcă omoară în noi duhul național."
Este o pledoarie pentru păstrarea nealterată a frumuseții limbii noastre, "fagure de miere", care observăm că este asaltată de barbarisme, de tot soiul de neologisme inutile și păgubitoare conservării acurateței sale.
Felicitări pentru postare! Seară binecuvântată!