Luceferii pe raze se cobor

Nimic in lume nu e cum a fost
Mirosul fânului cosit s-a dus,
A mai rămas un singur avanpos
Întins pe tavă, sufletu-mi adus.

La ceasul iernii când se visează
Tăceri în cuvintele uitate,
Dorinţa în flăcari la amiază,
Sparge clipe de singurătate.

Nu-s zăpezi, e secetă în stele
Doarme visul pe poteci pierdute,
Fantome închise în castele,
Se luptă închipuind redute.

Noi plecăm pe drumuri ocolite
Nu avem aripi vrednice de zbor,
În inimi puternic răscolite
Luceferii pe raze se cobor.

La steaua-mi veşnic norocoasă
Mă înfăşor în lumină rece,
Iubito, de azi cea mai frumoasă
Mă umpli cu timpul care trece.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->