M-AM LOGODIT CU RĂBDAREA
Ninge peste tristeţea solemnă, frigul strânge hapsân,
nostalgia o-nveşmântez în clipe din anotimpuri vechi
astăzi multe ne dor, dar am rămas prin suflet perechi
şi demult, iubitule, eşti peste gândurile mele stăpân.
Dar la cumpăna dintre ani m-am logodit cu răbdarea,
şi-aştept să tai calea gândului când nopţile-s senine,
iar de multe ori îţi simt zbuciumul, mă prinde mirarea
că ţi-ai încurcat paşii prin labirintul ce duce la mine.
Ninge-n gânduri cu beteala anilor rămaşi neperechi,
trăim într-o poveste fără-nceput şi scoarţă de sfârşit,
iubirii am ridicat obelisc la răscrucea care ne-a găsit
şi pe stânca timpului ne vom iubi prin gesturi străvechi.
Astăzi alergăm prin gânduri şi ne-am rămas povară,
iar când viaţa-i amară ne prindem de mână în vise,
fiorii-ncolţesc ca ghioceii de sub zăpezi în primăvără
dar, m-am logodit cu răbdarea, aştept ce ni-s scrise.
3 Ianuarie 2015 - MIT
-->
Comentarii
Recitit cu placere. Frumos!