Doamne ce dor mi-e de tine
Nu ştiu unde să mă mai ascund
Peste tot
Suntem numai împreună
M-auzi iubire?
Când te-am văzut
Erai grăbit
Dar ochii-ţi
Nu, nu plecau
De bucurie
Iar eu săltam de parcă prindeam fluturi
Şi petale
Şi flori
Şi câmpul
Nici numai ştiu ce făceam
Cred că am murit de fericire
Nu am apucat să ne povestim nimic
Nici cum în fiecare cuvânt
Prindeam câte o noapte
Cu toate clipele aşteptării
Măcar una să fi fost a noastră,
Numai a noastră
Iar acum
Dorul ăsta mă înnebuneşte
Iubite
maria
25.02.2013
-->
Comentarii
"nu stiu ce cred altii despre mine, dar eu cand ma gandesc laa..." stop! ce-mi veni ? nu calc eu pe urmele Marilor Nostri, ca eu nu am nici macar urme, nu calc pe pamant ,nu stiu, n-am invata nici sa merg, nici sa vorbesc ca lumea, mai mult bolboresc , ce-i drept rad si atunci mai toti imi spun ca rad ca prostul, nu stiu altceva sauuu.... mint, stiu sa ma semnez : X
Și-am îndrăznit sorţii să cer
Aleasa, s-o răpesc din cer,
Dar m-ai consolat: – Ești ludic,
Steaua ta-i tainicul public!
tuuuu, ce-mi plac ale tale cometarii!!!! fara sa stiu ce ai putea scrie , pana a vedea ce ai lasat aci, ce mai, rad si cand mai vad si ce ai scris, deja veselia-i ...eheee.... cred ca ajunge paaaan' la tine !!!!(
- e obligatoriu, n-are cum sa lipseasca d-aci, n-are cum!!!!) Multunesc frumos, pentru tot!
Soarta a pus între noi depărtarea,
Dar i-am înapoiat uitarea
Și-am legat depărtarea cu un nor
Încărcat cu lacrimi de dor.