Mamă, o să frământ o pâine
Din făina ce ai lăsat,
Să-mi ajungă mâne, poimâine,
Până te întorci în sat.
Dragoste, doi pumni am pus.
Prinsa-n cuib dorul maia*.
Teamă un strop, am pus de ajuns
Plânset, sau mai trebuia?
Să-ți trimit, vrei, o bucată
Caldă, abia scoasă din cuptor?
Cum vii tu? Pe-afară-i zloată...
Și-un vifor vătămător!
Mamă, ca să nimerești ograda
Pe-așa chiciură căzută,
Mâine în zori frământ zăpada;
E cărarea nevăzută.
Veronica Șerban
Comentarii