În timp ce mama trecea îngândurată
pe drumul dintre cer şi fântână
în faţa unui car cu fân
purtându-mă deasupra pe mine,
în palme simţea dogoarea verii
şi păsări cântătoare avea pe umeri
iar eu o vedeam în lumina amiezii
atât de sfioasă şi pură.
Apoi totul se descărca de frumos,
cu buzele arse zâmbea
trăgându-mă ca pe o barcă la mal.
Îmi punea pe faţă zâmbetul ei
şi pe acelaşi drum rămuros şi cu praf
mergeam înspre casă desculţ
fără s-o slăbesc din întrebări,
ea răspăundea cu calm
îmi mângâia părul, mă aşeza la masă
şi-mi spunea:
copile, când vei fi mare, să nu uiţi de noi!
-->
Comentarii