În sticlosul templu de perle al scoicii sonore
Unde se-adună strălucirea întunericului abisal,
Tainic, complotează irezistibile forţe majore
Veşnicind seducătorul murmur universal.
Când marea mi-a aruncat o ancoră emoţională
Prin emisarul său special, însufleţitorul nisip,
Icoana din suflet şi-a pierdut forma tradiţională
Regăsindu-mă în adâncul de dincolo de perisip.
Pe valul sângelui, trupul a devenit transfinit,
Dispersat în senzaţii şi viziuni ademenitoare,
Ca o chemare spre locul din care am provenit
În ţipătul răsăritului, la prima binecuvântare.
Atunci când am pierdut din vedere ţărmul,
Am confirmat primind al mării sufragiu,
Mi-am construit cu perseverenţă destinul
Câştigându-mi dreptul de-a aştepta naufragiu′.
Poseidon mi-a ancorat în carne dragostea de mare
De care nu mă vor vindeca nici măcar epavele
Când, peste ele, se vor abate ninsorile de sare,
Iar foarfecele timpului le va scurta catargele.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O9 ianuarie)
-->
Comentarii
Mulţumesc! O seară frumoasă!