surse: adevarul.ro, acvaria.com
Marţi este în mod tradiţional a doua zi a săptămânii (pentru ţările în care săptămâna începe lunea), care cade între zilele de luni şi miercuri.
Etimologie: Martis dies (latină) = Ziua zeului roman (al războiului) Mars.
De ce e 13 cu ghinion?
Pitagora considera numerele impare nemuritoare, pentru că nu se pot împărţi la doi, în timp ce unele popoare considerau numărul 12 de bază în calcul, pentru că se divide cu 1, 2, 3, 4, 6. „Pornind de aici, treptat, i s-a acordat importanţă simbolică: numărul împlinirii, al desăvârşirii, al devenirii umane, al încheierii unui ciclu”.
Pentru 13 însă, un număr prim dificil de utilizat în calcule, s-a născut credinţa că „sparge” armonia, tulbură echilibrul şi ordinea micro şi macro cosmosului, contravine perfecţiunii creaţiei.
Pentru multe popoare, numărul 13 corespunde cu reînceputul, care presupune şi un sfârşit. În plus, în jocul de tarot, cartea cu numărul 13 se numeşte Moartea şi semnifică o renaştere după finalul unui ciclu involutiv”.
Cum supravieţuiesc superstiţiile
Psihologul Ştefania Niţă spune că superstiţiile sunt scenarii mentale determinate, pe de o parte, de „funcţia magică a gândirii”, pe de altă parte, de transmiterea din generaţie în generaţie a prejudecăţilor dintr-o familie.
„Din punct de vedere psihologic, tendinţa de a fi superstiţioşi reprezintă şi o manifestare a omnipotenţei, ca reminiscenţă a crezului copilului că este atotputernic şi atotştiutor, că deţine forţa de a putea schimba şi controla cursul evenimentelor exterioare şi viitoare”, explică psihologul.
Superstiţiile şi ritualurile aferente, prin care oamenii încearcă să prevină sau să înlăture un eveniment neplăcut – bătutul în lemn de trei ori, pentru a fi ferit de rele – exprimă o „stare de tensiune interioară suficient de ridicată încât să ne conducă la punerea în act”. Adică, superstiţia este o formă mascată a unei stări de anxietate, „pe care încercăm să o diminuăm sau să o alungăm prin tot felul de gesturi menite să ne detensioneze”.
Oamenii folosesc ritualurile legate de superstiţii pentru a preveni eşecuri, dar şi pentru a le justifica atunci când totuşi se întâmplă: „Ştiam eu că nu o să-mi iasă pentru că m-am întors din drum”.
Gândirea magică poate duce la creativitate şi înclinarea către partea artistică, dar joacă un rol central şi în afecţiunile obsesiv-impulsive, scrie neuropsihologul Paul Broks în „The Times”.
Persoanele afectate de aceste tulburări sunt măcinate de gânduri negre, pe care încearcă să le alunge prin ritualuri bizare, repetări de cuvinte sau acţiuni.
Comentarii