Mereu ei doi, Adam şi Eva

 

 Ne simțeam bine-acolo, noi,

 pe muchia de cuțit,

 în aerul rar, în lumina rece:

 priveam genunea,

 ascultam cum cântă!

 

 tu îmi spuneai: “se lasă noaptea-n părul tău!

 a venit clipa

 să-ți sorb otrava din priviri

 și fructul gurii, rubiniu”…

 și ne creșteau sub piele șerpi de foc

 

 cerul tăcea,

 iadul râdea

 și trupurile noastre-nlănţuite

 se prăbușeau, cu-armate de luceferi.

 

 cânta genunea…

 noi mâncasem fructul!

 și-acum cădeam, prelung, prin clipe vaste,

 cădeam…

 cu pietre, soare si planete

 și din căderea noastră se țesea

 primul poem,

 prima-ntrebare

 și primul spin pe trandafirul

 frumos 

 și păcătos

 

2

 

 şi am ajuns… şi-am început

 prin a sădi un pom: migdalul,

 cu floare albă

 şi amară

 pentru nunta ţărânii cu ţărâna  

 

 în hainele de piele,

 eram tot goi

 şi ne iubeam arsura

 

3

 

si învăţam:

din iarbă, legănarea

din curcubeu, culoarea

din flăcări dansul, unduirea

 

timpul se rotea…

 

noi învăţam:

ce-nseamnă primul cearcăn,

primul surâs, abia schiţat,

lăsat la jumătate, întrerupt

de-un spin

 

cuvinte: rug, călău, frate ucigaş,

dar şi

denumiri de constelaţii

 

de-acum ştiam…

 

că umbra nu ne lasă,

că pielea nu-i mătasă

şi că se poate scrie c-un tăciune

 

şi tu-mi spuneai: “desfă-ţi şi părul

să mă scald in el,

să aud sunetul cascadei,

femeie, tu, genune cântătoare”

 

timpul se rotea…

 

noi învăţam:

rotire, curgere, mişcare…

şi toate-s trecere şi au un nume

de nerostit

 

de-acum ştiam: noi am muşcat plecare

din fructul rubiniu:

a ta,

apoi a mea,

sau invers…

 

ah, urletul genunii!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->