Ne simțeam bine-acolo, noi,
pe muchia de cuțit,
în aerul rar, în lumina rece:
priveam genunea,
ascultam cum cântă!
tu îmi spuneai: “se lasă noaptea-n părul tău!
a venit clipa
să-ți sorb otrava din priviri
și fructul gurii, rubiniu”…
și ne creșteau
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!