Holbein - "Ambasadorii" : mesaje ascunse într-un tablou
Ambasadorii este poate cel mai cunoscut tablou al lui Hans Holbein cel Tânăr, pictor reprezentativ al Renaşterii nordice (n. 1497 sau 1498, Germania – d. 1543, Anglia). Este unul dintre primele portrete de grup cunoscute, aparent o simplă reprezentare a doi prieteni, dintre care, în ciuda titlului lucrării, doar unul este în realitate ambasador: Jean de Dinteville, francez aflat la curtea lui Henric al VIII-lea şi cel care a comandat pictura. Cel de-al doilea bărbat este episcopul Georges de Selve, aflat în vizită la Londra în momentul realizării tabloului.
Lucrarea este extrem de interesantă datorită numeroaselor informaţii suplimentare sau mesaje ascunse în ea (despre care s-au şi scris de altfel câteva cărţi), multe dintre acestea făcând trimitere la viaţă şi moarte, politică sau religie. Astfel, tabloul poate fi “lecturat” în mai multe “chei”:
Date şi cifre:
Pictorul include vârstele celor două personaje în tablou, primul având 29 de ani (precizare ce se găseşte pe pumnal) şi cel de-al doilea 25 (informaţie ce apare pe cartea de sub cotul său). De asemenea, unul dintre cadranele solare arată data de 11 aprilie 1533, iar un al doilea indică ora 9 sau 10 şi jumătate. Merită menţionat că 11 aprilie 1533 este data la care, într-adevăr, episcopul se afla la Londra dar şi ziua în care catolicii sărbătoreau Vinerea Mare – trimitere religioasă, în condiţiile în care în 1533 Henric al VIII-lea era în conflict cu Biserica Catolică.
Anamorfoza:
Anamorfoza este o reprezentare deformată a unor elemente ce pot fi percepute aşa cum sunt în relitate doar dacă sunt privite dintr-un anumit unghi (uneori chiar cu ajutorul unor oglinzi speciale). Tehnica este des folosită în secolul XVI, în variante mai mult sau mai puţin complexe, iar cea din lucrarea lui Holbein este una de referinţă în istoria picturii. În Ambasadorii anamorfoza este extrem de vizibilă, fiind amplasată chiar în centrul pardoselii- acea imagine ciudată ce pare în plus reprezintă în realitate un craniu. Este pentru prima dată când un pictor introduce într-un tablou laic un craniu de dimensiuni atât de mari care, în plus, este şi deformat prin anamorfoză. Mesajul este simplu: totul trece, nimic nu e veşnic, totul e atins de moarte şi ambiţiile şi plăcerile lumii sunt doar vanitate. Aceasta este şi “cheia” prin care se poate descifra mai departe întregul tablou, căci privite prin această prismă, a trecerii timpului, obiectele reprezentate capătă noi semnificaţii. De altfel, una dintre teorii afirmă că uitându-ne la toate obiectele şi conceptele lumeşti prezente în tablou, tindem să uităm de prezenta simbolului morţii, însă privind anamorfoza din unghiul corect, procesul simbolizează moartea, căci tot restul lucrării devine neclar, rămânând doar craniul…
Planurile vieţii:
Deşi este parţial acoperită de craniu, totuşi sunt suficiente detalii pentru a observa că pardoseala este similară celei aflate în realitate în abaţia din Westminster. Desenul este o reprezentare simbolică a macrocosmosului, concept des utilizat în acele vremuri, ce apare în mai multe clădiri celebre. În viziunea renascentistă omul este microcosmosul, figură centrală în univers (sau macrocosmos), având acces atât la planul terestru cât şi cel celest. De aici derivă şi descifrarea unei organizări a tabloului în planuri sucesive ce descriu planurile vieţii: podeaua este planul morţii (lucru sugerat prin prezenţa craniului), pe raftul de jos sunt prezentate obiecte ce reprezintă lumea terestră (semnificative sunt globul pământesc şi hărţile), în timp ce raftul de sus simbolizează cerul (globul celest, instrumentele astronomice), totul culminând cu prezenţa unui crucifix în colţul din stânga sus.
Omul renascentist:
O altă direcţie de lecturare este cea a viziunii renascentiste conform căreia în faţa trecerii timpului singurele ocupaţii demne de interes sunt studiul şi muzica, restul (ambiţii şi plăceri lumeşti) fiind doar manifestări ale vanităţii umane. De aici şi prezenţa tuturor acelor obiecte reprezentative pentru artele liberale promovate în Renaştere: gramatică, retorică, logică, aritmetică, geometrie, muzică şi astronomie. La rândul lor, cele două personaje ar putea reprezenta două caractere diferite, care reunite ar forma omul renascentist: puternic, bogat, îndrăzneţ dar şi smerit, modest şi sobru atunci când este nevoie. Iar cunoaşterea, educaţia, reprezentată prin obiectele aflate între cei doi, este cheia pentru a lega cele două laturi umane şi a atinge perfecţiunea. Şi cum aceasta nu este totuşi accesibilă omului, intervin micile detalii care amintesc acest lucru: coarda ruptă a lăutei, craniul în sine dar şi faptul că a fost reprezentat printr-o anamorfoză (simbol al limitării umane – nu putem vedea tot) şi prezenţa crucifixului parţial ascuns.
Homosexualitatea:
Nu se ştie exact relaţia dintre cei doi bărbaţi, însă în acea perioadă favorurile sexuale şi relaţiile de tip homosexual nu erau ceva ieşit din comun şi nu aveau implicaţiile din prezent. Era destul de firesc ca doi bărbaţi să poarte conversaţii intime, să îşi scrie sau să se sărute, ba chiar să împartă acelaşi pat. Din acest punct de vedere există numeroase elemente în tablou care pot duce la lecturarea unei astfel de relaţii între cele două personaje: complicitatea intelectuală şi afectivă este sugerată prin simetria perfectă (un braţ sprijinit pe etajeră, al doilea fiind poziţionat în lungul piciorului de sprijin), poziţia celor doi se poate interpreta ca fiind una de dominare şi o alta de supunere (prin aluzia falică a pumnalului şi cea sexuală a gestului episcopului de îndepărtare a mantiei) dar poate reprezenta şi o aluzie la cunoscute prietenii din antichitate (Ahile şi Patrocle, Cicero şi Atticus etc.), iar câteva dintre obiecte ar putea face referire la iubire şi chiar căsătorie (lăuta întoarsă, imprimeul damascului şamd).
Religia şi politica:
Tabloul a fost pictat într-o perioadă plină de tulburări religioase şi conţine numeroase simboluri ce fac aluzie la religie, de la cartea de imnuri religioase luterane, până la prezenţa Romei ca punct central pe globul trestru, prezenţa episcopului sau imprimeul draperiei (în care se regăsesc simboluri religioase). Cei doi bărbaţi ar putea fi simboluri ale politicii şi bisericii, aflate în conflict (prezenţa cuvântului “dividrit” în cartea de aritmetică fiind o aluzie la diviziunea dintre cele două puteri), iar coarda ruptă a lăutei poate reprezenta şi ea o aluzie la dificultatea de a realiza alianţe politice stabile. Astfel pictura se poate interpreta ca o chemare către reconciliere religioasă (de Selve fiind un susţinător fervent al acestei idei), cei doi bărbaţi devenind astfel “ambasadorii” care încearcă să-l reapropie de Henric al VIII-lea de Biserica Catolică.
Compoziţia:
Privind tabloul din laterala lui dreaptă, din mijloc (în dreptul mâinii stângi a episcopului), se pot trasa două linii de “vizualizare” ce sugerează dualitatea viaţă-moarte: în sus, către crucifix, linia se va intersecta cu linia orizontului de pe globul celest, cu ochiul stâng al lui de Dinteville şi ochiul sâng al lui Iisus… iar în jos linia sugerează unghiul perfect pentru descifrarea anamorfozei, redând craniul aşa cum este el în realitate.
Interpretările posibile privitor la acest tablou sunt controversate şi deşi s-au scris mai multe cărţi în care s-a încercat descifrarea mesajelor ascunse, nu s-a ajuns la o concluzie clară. Se vorbeşte şi de adevărul de dincolo de aparenţe, de faţeta neagră a cunoaşterii aduse de Renaştere… teoriile sunt nenumărate.
Aşadar,dacă vrem să transmitem un mesaj ascuns unei persoane speciale din viaţa noastră,o putem face!...şi prin intermediul artei,a muzicii,prin versuri...şi chiar cu ajutorul florilor...sursa:cenusadetrandafir.ro
-->
Comentarii