Stau gândurile toate la un loc
privind metafora din poezie,
repusă de poet în strai baroc
în clipele de-adâncă frenezie.
Orfană-ntre cuvinte fără sens,
întinsă, parcă, pe o nicovală,
metafora, cu conținutul dens,
în strofă se așază cu sfială.
Și împletind silabele duios,
în legături croite cu migală,
repune versu-n strai misterios
să-i dea dorită aură astrală.
Eu mă îmbăt în universul său
cu magice tablouri de cuvinte,
rămase-n poezii ca un ecou
pe reverii de-aducere aminte.
Comentarii