Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,
Iar inima zace în grota-ispită –
Iubirea-fecioară cu chip de-Afrodită;
Se stinge Infernul subit, din orgolii.
În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,
Își plimbă lumina privirea-i placidă,
Crestează bujori pe simțirea-mi lividă,
Fărâme de zori își sporesc căutarea.
Mă leagă speranța de sine cu fundă,
Topitu-s-a gheața din fosta Giocondă –
Mă strânge la piept un amor-anacondă
Și-o gloată de sori amintirea-mi inundă.
Mi-e sufletul nud în potire de fluturi,
Răsare ca puiul captiv, din găoace,
Sub astrul fecund, adâncimea își coace
(E bine, din nou, răsăritul să-l scuturi!...).
-->
Comentarii
Nicoleta Mija, Paul Rotaru: mulţumesc pentru prezenţă şi semnul de lectură! Cu prietenie,
Călduroase mulţumiri, doamna Lenuş Lungu, pentru popas/apreciere, pentru... TOT! :-) Cu mult drag,
Superbe versuri...Felicitări!
Doamna Dorina, Mihai, Nitu Constantin: mulţumiri pentru semnul de lectură! Cu prietenie,
Mii de mulţumiri, doamna Ciobotariu! :-) Cu drag,
Vă mulţumesc pentru popas/seleccţie/apreciere, domnule Muntean! Cu drag,
Mulţumesc, Adrian Scriminţ, bucuroasă de rezonanţă! Cu prietenie,
,,
În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,
Își plimbă lumina privirea-i placidă,
Crestează bujori pe simțirea-mi lividă,
Fărâme de zori își sporesc căutarea.,, Felicitări mii!
-
1
-
2
de 2 Următor →