Îmi plâng ochii de român,
C-am lăsat portul străbun,
Pribegind prin țări străine,
Da mi-e dor țară, de tine!
Îmi plâng dorurile lungi,
După ii, poale prelungi,
Puse-n zi de sărbătoare,
Unice, strălucitoare.
Și îmi plânge inima,
Țara-mi este patima!
Îmi curg lacrimi, vin suspine,
Toate sapă râu prin mine!
Îmi plâng ochii peste flori,
Un miraj în trei culori,
Ca drapelul. Și-n zăbun,
Mor de dor, da cui să spun?
Îmi plâng ochii de român...
Iartă-mă pământ străbun,
C-am plecat, și mult mă doare
Că în zi de sărbătoare,
Sfâșiat de dor și chin,
Plâng peste pământ străin...
Comentarii
Vă mulțumesc tuturor, de trecere și aprecieri.
Aurora, cu drag
Foarte frumos!