Misterele de la Fayoum
Trecătorul interesat de arheologie sau artă poposeşte la Fayoum ca să cerceteze portrete funerare şi mumii din perioada Coptă , artă produsă cu 2000 de ani în urmă. Sunt singurele picturi colorate pe lemn care au supravieţuit timpului. Datate sec I BC până în sec II AD ( Egiptul de atunci se află sub ocupaţie Romană) portretele Fayoum sunt primele exemple de artă clasică. Portretele reprezintă figurile unor onorabili locali, erau ataşate post mortem mumiilor respective. Azi sunt cunoscute circa 900 de portrete provenind din necropolele de la Fayoum. Clima uscată din nordul Africii a favorizat conservarea perfectă, culorile apar nealterate de timp sau intemperii.
Pe la 1615 un explorator numit Pietro della Valle nimerit în Memphis Egipt, descoperă portrete colorate ataşate unor vechi mumii. Aduce cu sine câteva în Europa dar picturile sunt repede uitate. Două sute de ani mai târziu, în 1820, Consulul Britaniei în Egipt Sir Henry Salt expediază portrete similare la Paris şi Londra speculând că este vorba de artefacte Tebane, iar în 1829 italianul Ippolito Rosellini trimite câteva portrete la Florenţa. În 1887 Daniel Fouquet aude de existenţa a numeroase portrete însoţind mumii găsite într-un mormânt lângă El-Rubayat. Deşi sosit în grabă, este prea târziu, 48 din cele 50 de portretele pictate pe lemn au fost folosite la foc în nopţile friguroase din deşert. Interesat de aceste descoperiri Theodor Graf, negustor vienez de artă, invită pe egiptologul Georg Ebers să le studieze, acesta asociază portretele Fayoum cu perioada Ptolemeica, bazându-se pe monede şi portrete similare, anterior găsite. În 1892 se, descoperă " Mormântul Alinei" în care trei mumii bine conservate conţin trei din cele mai faimoase portrete găsite în regiune. În paralel arheologii britanici încep excavări la Hamada, acolo se descoperă într-o necropola romană 81 de portrete. Expuse la Londra aceste portrete atrag atenţia publicului. Arheologul Flinders Petrie găseşte în iarna lui 1910-1911, 70 de portrete, din păcate în stare proastă. Studiile ştiinţifice făcute de Flinders rămân singura mărturie serios documentată a săpăturilor arheologice legate de mumiile Fayoum. Portretele se aseamănă, subiectele sunt ale unor bărbaţi, femei, copii, pictaţi numai din faţă, o singură figură pe tablou, care ne priveşte, de obicei un bust plasat pe un fond monocrom, uneori decorat floral. În marea majoritate portretele sunt pictate pe lemn (pe placaje dreptunghiulare) de stejar, cedru, lămâi, sau chiparos. Portretele erau ulterior legate cu făşii de pânză de mumia respectivului, lăsând chipul pictat să privească spre exterior.
Tehnic, pe lemn subțire se executa desenul în ceară (encaustic) sau era făcut cu tempera bazată pe ou. În câteva cazuri foiţe de aur simulau bijuterii sau coroane de lauri. Portretele ne arată starea artei antice, aspectele vieţii, coafurile şi veşmintele unei epoci. Jocuri de lumină- umbră produc efecte tridimensionale iar degradeurile culorilor ne indică direcţia luminii în timpul execuţiei portretului. Dar ce personaje sunt pictate în aceste misterioase portrete? Existau aşezări Greco-Romane în regiunea Alexandria, în coexistenţa cu egiptenii, trăiau veterani greci şi o elită de oficialităţi stabilită în nordul Africii încă în timpul dinastiei Ptolemeice. Doar pătura superioară, majoritatea demnitari şi clerici îşi permiteau luxul unui portret executat în viaţă. Flinders apreciază la doar 2% pe cei mumificaţi împreună cu un portretul defunctului pictat pe lemn. O categorie de mijloc prefera măştile de lut, probabil mai ieftine.
Un cercetător modern, Walker scanează mumiile şi găseşte concordanţă între vârstă, sex şi portretul ataşat mumiei. Numele găsite pe unele din portrete au rezonanţă romană, grecească dar şi egipteană, hainele şi coafurile sunt clar influenţate de moda romană. Foarte rar găsim informaţii despre profesia defuncţilor. Portretul unui decedat grec ne spune că era proprietarul unui vas maritim, iar o femeie cu numele Hermione cu adăugirea Gramatikon era probabil profesoară sau posesoarea unei educaţii solide.
Împreună cu vasele greceşti, frescele de la Pompei şi Herculaneum, portretele din Fayoum sunt cele mai bine păstrate relicve ale vieţii de acum 2000 de ani. Realismul acestor picturi este remarcabil şi mesajul lor inevaluabil. Rămâne în discuţie dacă cei pictaţi arătau exact aşa şi în realitate. Diverşi cercetători moderni au subliniat automatismul portretelor care plecau de la o schemă fixă, alterată cu bărbii, coafuri, fără să se dea prea multă importanţă feţei subiectului cu pricina. În sec III AD Imperiul Roman intra în criză economică care duce la sărăcirea claselor. Producţia portretelor mortuare este treptat abandonată, totuşi sarcofagele rămân de larg uz. În sec IV creştinismul se răspândeşte în Egipt, templele sunt neglijate, vechile ritualuri religioase lăsate uitării. Ne rămân portretele de la Fayoum ca un ecou al artei vechi, rare exemple a portretisticii romane şi a tehnicilor plastice folosite în antichitate .
AG 2020
.
-->
Comentarii
Felicitări!